Am descoperit adevăratul „stat paralel”: conspiraţia căpuşelor

Ziaristul şi scriitorul reşiţean Nicolae Sârbu priveşte cu interes de pe margine viaţa politică din România şi reacţionează la fiecare derapaj al Puterii. O dovadă în acest sens este şi acest material de analiză trimis redacţiei.

„Din avalanşa de ştiri care ne supun zilnic la grea încercare, că-ţi vine să zici uneori nu mai pot, mai ales pe unele le simt de-a dreptul ca pe nişte palme aspre, menite să mă trezească la o realitate de coşmar. Citesc, ascult, ştiu că-i adevărat, o spun oameni cu probitate profesională, care nu şi-ar bate joc de semnătură, dar mie tot nu-mi vine să cred. După care apare  partea cu adevărat monstruoasă a celor revelate. Atunci când realizez că acestea nu sunt decât un braţ infim al caracatiţei care tinde să sugrume statul român tot mai infirm. Şi pe noi o dată cu el. Mi se pare că tocmai mie îmi este dat să descopăr acel mult invocat şi de fapt prea puţin căutat cu adevărat „stat paralel”. Deci el există: iată-l!

O tânără pe nume Alexandra, în vârstă de 26 de ani, fără nicio pregătire managerială sau medicală, ajunge subit preşedintele consiliului de administraţie şi director la un mare spital din Capitală. Numai că respectiva mai are încă alte trei joburi, unul mai cu moţ ca altul: director al unor centre pentru seniori, care împânzesc Bucureştiul, la un spital pentru copii şi în consiliul de administraţie la „Ciclop”, destinat reparaţiei de maşini. În ce-i calificată dumneaei? Care sunt calităţile care o recomandă pentru asemenea şi atâtea munci de răspundere? Păi, are un master la S.R.I. şi este prietena de suflet a doamnei primar Gabriela Firea. Care nu se pierde cu …firea, când face asemenea favoruri strigătoare la cer. Pentru că este un stil înstăpânit mai peste tot. O obişnuinţă.

Tudorel Toader, în veci neuitatul  ministru al justiţiei (ce a făcut el merită scris cu literă mică!) a câştigat într-un an 800.000 lei. Mai mult decât premierul Marii Britanii ! Cum se poate asta? Destul de simplu. În timp ce era ministru la Bucureşti, masacrând legile după bunul plac al infractorilor şi complicilor, dumnealui Tudorel continua să fie (mai precis să ia 150 000 lei !) rector al Universităţii din Iaşi. De unde nu se lasă nici acuma dus. Se mai adaugă aici şi nişte pensioare, una mai specială ca alta, pentru ca din patru surse bugetare să se facă până la urmă suma de care vorbeam. Şi nu pot să nu mă gândesc cum unei fete din Argeş i s-a luat  imediat pensia de handicap, fiindcă realizase  nişte leuţi prin publicarea unui volum de versuri. Pentru unii se poate şi salar şi pensie!

Nu mă pot opri să mai dau măcar un exemplu, din multele strigătoare la cer. Unul, dar tare. „Cormoranul” Petre Daea dovedeşte  aceeaşi lăcomie ca păsările cu care se luptase şi pe plan european. Din şase venituri bugetare, toate în legătură cu Ministerul Agriculturii, pe care-l conduce, el, soţia şi fata realizează 7.200 de euro pe lună. Drept răsplată pentru ascultarea pe care i-o dădea întemniţatului, pe care-l sorbea din ochi pe la vizite de lucru, unde mai puneau demonstrativ şi de nişte mici, să se vadă clar că ei sunt cu poporul. Ei pot avea slujbe multe, pensii multe şi babane, multe rude hămesite.

Această lăcomie şi nesimţirea care-a dus la legi făcute pentru politicieni şi alţi favorizaţi ai clientelei se multiplică parcă la nesfârşit. Pe toată scara ierarhică a administraţiei este plin de pile angajate nu pe criteriul competenţei. Fiindcă sunt prieteni, fini, fiice, amante, etc. Pensiile speciale sunt acum peste tot. Şi le-au votat şi sunt beneficiari parlamentari de la toate partidele. Cu un cinism faţă de majoritatea românilor, care sunt curtaţi doar la alegeri, acum se vor da asemenea pensii la primari, la consilieri. Din bani împrumutaţi la dobânzi mari, în contul generaţiilor viitoare. „Statul paralel” este conspiraţia căpuşelor.

Nu-i de mirare că nici acum nu se pune problema să se ia în seamă votul de la Referendumul din 2009, cel cu numai 300 parlamentari. Interesele politicienilor nu se suprapun cu cele ale majorităţii românilor. Partidele trebuie să-şi satisfacă mai departe clientela. Ei fac legi pentru ei, nu pentru noi. E nevoie de mulţi parlamentari, de mulţi bani storşi de la poporul român, pentru tot mai marea sete a celor care numai din gură vorbesc despre ţară. Iată că nimic nu s-a schimbat faţă de vremea când francezul Clemenceau spunea: „ În faţa poporului român îmi scot pălăria. În faţa politicienilor săi mi-o pun la loc”. Şi dumnealui  nici nu a prins  conspiraţia căpuşelor din zilele noastre.

Totuşi, n-aş vrea să-nchei aceste rânduri amare fără un exemplu luminos, în faţa căruia noi cei de azi cu toţii ar trebui să ne ridicăm mereu pălăria. Fostul prim ministru liberal I.G.Duca locuia cu chirie într-un apartament de trei camere. Fiu al directorului general al Căilor Ferate Române, el călătorea cu trenul la clasa a treia. Iar atunci când a fost asasinat mişeleşte pe peronul gării Sinaia, avea în buzunar… 85 de lei! Se aude oare?“

Nicolae Sârbu

Comentarii