Cenaclul „Semenicul“ – 70 de ani de literatură în Banatul de Munte

Unul dintre momentele spirituale importante dintr-un judeţ rămas fără industria de odinioară şi care a ajuns să trăiască din amintiri, şi alea alterate de trecerea anilor, s-a consumat joi, spre seară, într-o locaţie a Casei de Cultură a Sindicatelor Reşiţa, din care a rămas doar numele. Vorbim de aniversarea unui cenaclu literar care a făcut istorie, dar a şi dat Banatului şi ţării nume importante ale literaturii noastre. Cenaclul „Semenicul“, căci despre el este vorba, a fost aniversat la 70 de ani de existenţă. Şapte decenii de existenţă, dintre care cinci cu Gheorghe Jurma în rol de conducător.

Un public numeros, foşti şi actuali cenaclişti, a ţinut să fie împreună, recitând din creaţiile mai vechi sau mai noi, împărtăşind amintirile care i-a însoţit existenţa spirituală de-a lungul anilor.

„Am cunoscut atmosfera Cenaclului «Semenicul» în urmă cu 50 de ani, când era mai consistent, fremăta de participarea numărului mare de creatori, 30-40 de persoane, ce se strângeau la fiecare şedinţă, apoi am plecat la Bucureşti, dar şi din ţară, am venit după jumătate de secol să constat că numărul celor care participă la cenaclu s-a redus drastic în acest timp. Oricum e remarcabil faptul că încă există şi că cei care vin sunt nume consacrate, fie poeţi, fie prozatori. Sunt oameni de valoare, care au avut ghinionul să trăiască în acest loc căci, altminteri, dacă ar trăi la Bucureşti ar fi mereu pe prima pagină a revistelor de profil“, mărturisea ziaristul şi scriitorul Ion Ştiubea.

O istorie a cenaclului reşiţean a fost prezentată de Gheorghe Jurma, peste care au trecut 50 de ani de eforturi literare puse în slujba acestui cerc de cultură.

„Cenaclul reşiţean a fost înfiinţat la începutul anului 1949, când au avut loc primele întâlniri literare, iar după doi a primit numele de Maxim Gorki, după o altă vreme, în conjucturi istorice a devenit simplu, cenaclu literar, iar din 1968, Cenaclul Literar „Semenicul“. De câteva zeci de ani, cenaclul îşi are întâlniri în fiecare zi de joi, cu oameni mai mulţi sau mai puţini. De-a lungul anilor cenaclul a contribuit la formarea unor scriitori, la apariţia unor cărţi, a unor reviste literare, a organizat întâlniri cu edituri şi reviste literare din ţară şi scriitori importanţi, astfel că aici, la Reşiţa, ne-am întâlnit, în ultimii 50 de ani, cu aproape toţi preşedinţii Uniunii Scriitorilor din România. Un moment esenţial a fost la sfârşitul lui februarie 1972 când ne-am întâlnit cu cei de la rrevista Tribuna, din Cluj, condusă de D.R. Popescu, după mine, un scriitor de notă, care ulterior a devenit preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

Parte din existenţa acestui cenaclu am strâns-o, să zic aşa, într-o carte care se intitulează «Amintiri de la Cenaclul Semenicul». Înăuntru sunt nu doar amintirile mele, subiective, atât cât am trăit eu în istoria aceasta, dar şi multe documente din arhivele cenaclului, procese verbale umoristice, opinii şi amintiri ale cenacliştilor, astfel încât cenaclul să iese cât mai adevărat din această mulţime de vedere şi cât mai interesant“, ne-a mărturisit Papa Jurma.

Seara s-a terminat tot cu depănarea amintirilor, la un şpriţ stropit cu multă, multă apă!

Comentarii