“Cu banii câştigaţi din sport mi-am permis să-mi cumpăr o maşină la mâna a doua”

Alina Vuc s-a născut la 4 octombrie 1993, la Reşiţa, şi este unul din produsele de excepţie ale şcolii reşiţene de lupte. Elevă a Liceului „Traian Vuia”, luptătoarea de la CSM Reşiţa este pregătită de maestrul Nicolae Constantin şi face parte din lotul naţional de junioare. 2011 a fost un an de excepţie pentru sportiva reşiţeancă, ea urcând atât pe podiumul european, cât şi pe cel mondial

Alina, ai avut un an de excepţie, cu titluri pe plan intern şi cu medalii la Campionatele Mondiale şi Europene. Care e secretul?

Muncă, muncă şi iar muncă. Timpul petrecut în lotul naţional m-a ajutat foarte mult, pentru că am avut ocazia să mă pregătesc cu sportive de valoare şi doar aşa poţi progresa. Eu până anul trecut am luptat la cadeţi şi mi-a fost frică de trecerea la juniori. De obicei, când schimbi categoria de vârstă, nu te poţi aştepta la mare lucru. Pot spune că a fost un an plin de surprize pentru mine, plăcute, bineînţeles. Fără îndoială, e cel mai bun an al meu, dar sper să nu rămână aşa, adică să fie cel mai bun de până acum, nu din întreaga carieră. Am câştigat titlul la naţionalele de juniori, medalia de bronz la naţionalele de seniori şi am ocupat locul III la Internaţionalele României. Cele mai importante sunt însă medaliile de bronz de la Campionatele Mondiale şi Europene.

Aceste rezultate ţi-au mai asigurat un titlu, acela de sportiva anului pentru Federaţia Română de Lupte.

Încă nu ştiu sigur. Dacă se păstrează sistemul de calcul al punctajului de anul trecut, când punctele s-au adunat, atunci sunt sportiva anului. Dacă se va schimba, în sensul de a se puncta doar un singur rezultat, cel mai bun, atunci cred că situaţia se schimbă, performanţele seniorilor fiind punctuate mai bine.

Sezonul competiţional încă nu s-a încheiat. Ai posibilitatea să-ţi îmbogăţeşti palmaresul.

Da, aşa e. Voi mai participa anul acesta la Cupa României, unde mi-am fixat ca obiectiv medalia de aur. Vreau să închei sezonul pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Şi mai am încă un obiectiv, de data aceasta nu în viaţa sportivă. Fac în prezent şcoala de şoferi şi sper să iau permisul de la prima încercare.

Ce ţi-ai propus pentru viitor? Pe când te vedem la Jocurile Olimpice?

Eu sper măcar să repet performanţele de anul acesta, dar ar fi fantastic să le îmbunătăţesc. Olimpiada din 2012 vine prea devreme pentru mine. Recunosc însă că mă gângesc la Jocurile Olimpice din 2016. E visul oricărui sportiv.

Performanţele tale sunt recompensate pe măsura efortului depus pentru obţinerea lor?

În ultima vreme m-am bucurat de mai multă atenţie, asta şi pentru că am avut rezultate bune. În România nu se câştigă extraordinar din sport, dar nu cred că e cineva care să se gândească la bani atunci când se apucă de lupte. De exemplu, din banii câştigaţi în opt ani de lupte, eu mi-am permis să cumpăr o maşină la mâna a doua.

Tu cum ai ajuns să faci lupte?

De mică am fost mai băieţoasă, mă jucam mai puţin cu fetele şi tot timpul mi-l petreceam în preajma băieţilor. La şcoală s-a făcut o selecţie pentru lupte. Am văzut un afiş pe uşa şcolii şi am zis că n-ar fi rău să încerc şi eu. Am mers împreună cu câţiva dintre băieţii de la bloc la sala de lupte. Eram micuţă şi părinţii mei se gândeau că nu e un sport pentru mine, se temeau să nu mă lovesc. Mie mi-a plăcut foarte mult, deşi părinţii încercau să mă convingă să renunţ pe motiv că e un sport violent.

Îţi mai aduci aminte prima ta competiţie?

Sigur, a avut loc la Jimbolia. Am luptat atunci cu trei fete, le-am învins fără probleme şi am obţinut primul loc. Eu aveam 38 de kilograme şi am luptat la categoria 42 de kilograme. Eram cea mai slăbuţă dintre toate fetele.

Când ai obţinut primul rezultat notabil pentru cariera ta?

Prima competiţie cu adevărat importantă a avut loc în 2007, la Lugoj. Am câştigat atunci titlul de campioană la copile. În 2008 am ieşit din nou campioană, dar am câştigat titlul şi la cadeţi. Aici am învins fete care erau medaliate şi la junioare, practic, cu două categorii mai mari. Tot în 2008 am fost în Letonia, la Campionatele Europene, unde am terminat pe locul zece, iar în 2009 am luat din nou medalia de aur la naţionalele de cadeţi.

Te-ai gândit vreodată să renunţi la lupte?

Câteva minute, apoi mi-am revenit. A fost un moment în care trebuia să slăbesc, perioadă pe care o urăsc toţi sportivii. Mi-a fost greu atunci şi mă gândeam că nu pot să o fac. M-am obişnuit între timp.
E încă devreme, dar te-ai gândit ce vei face după ce îţi închei activitatea competiţională?
Sincer, încă nu ştiu. Totuşi, parcă nu mă văd antrenând. Datorită rezultatelor de anul ăsta am un loc asigurat la Facultatea de Sport şi opţiunile mele s-ar putea schimba rămâne de văzut.

Alina, îţi mulţumesc şi îţi doresc mult succes în continuare!