„Fiecare trebuie să se bazeze pe ceea ce ştie”

Adrian Doxan s-a născut în data de 16 martie 1970, la Reşiţa, a absolvit opt clase la Şcoala generală nr. 8 şi Liceul de Matematică-Fizică (astăzi, Traian Lalescu). A absolvit Facultatea de Fizică, din cadrul Universităţii de Vest dinTimişoara, promoţia 1994. A predat fizica la Liceul Traian Lalescu. Este şeful Inspectoratului Şcolar Judeţean Caraş-Severin, din anul 2009. Este căsătorit şi are o fată.

Domnule inspector general, Adrian Doxan, cum comentaţi rezultatele examenului de bacalaureat, din vara anului 2011, din Caraş-Severin?

Suntem pe penultimul loc pe ţară, cu 24,82 la sută promovabilitate (după soluţionarea contestaţiilor promovabilitatea a crescut la 26,22 la sută). Aceasta este situaţia. Aşa cum am spus-o de fiecare dată, avem o problemă, trebuie să vedem care este rezolvarea, nu neapărat cine este vinovatul. Pentru că elevii din Caraş-Severin nu sunt nici mai deştepţi, nici mai puţin deştepţi decât copiii din toată ţara.

Totuşi, există diferenţa mari, chiar în interiorul judeţului.

În mod clar este o diferenţă între liceele teoretice şi grupurile şcolare. Rezultatele mai bune sunt la liceele teoretice şi mai slabe la grupurile şcolare. Nu există niciun liceu teoretic care să nu aibă niciun candidat promovat. Grupurile şcolare, patru la număr, sunt în situaţia de a nu avea niciun candidat promovat.

Există o diferenţă mare şi între judeţul Caraş-Severin şi unele judeţe unde promovabilitatea este de aproape 70 la sută.

Haideţi să nu ne comparăm cu alte judeţe, pentru că noi avem specificul nostru. Zic că este interesant să comparăm rezultatele obţinute de-a lungul timpului în Caraş-Severin. În urmă cu doi ani, promovabilitatea era de 91-92 la sută. Anul trecut a fost la 80 la sută şi toată lumea a zis: Vai ce cădere masivă! Pentru ca anul acesta să avem, în condiţiile date, această promovabilitate scăzută şi să trebuiască să facem acea analiză pertinentă, pornind de la nişte rezultate care reflectă realitatea.

Cât de repede credeţi că se poate repara ceea ce s-a stricat până acum?

În mod cert, elevii care sunt acum în liceu, şi cu precădere cei din clasa a unsprezecea, se vor strădui mult mai mult pentru examenul de bacalaureat. În mod cert, părinţii elevilor nu se vor baza doar pe informaţiile reflectate de note şi vor sta mai mult de vorbă cu profesorii. În mod cert, nici profesorii nu vor lăsa să intre în examenul de sfârşit de liceu, pe toată lumea. Cel care nu merită nota cinci, probabil că de-acum nu o va mai primi, numai ca să primească o şansă, ca să facă ce-o putea el la examenul de bacalaureat.

S-a vorbit mult despre sistemul de supraveghere al elevilor de la bacalaureat. Acesta este cel care a scos la suprafaţă realitatea de care vorbiţi?

N-aş putea să spun că toate aceste rezultate se datorează sistemului de supraveghere. Rezultatele sunt cauzate, în primul rând, de bagajul de cunoştinţe pe care îl au elevii. Puteau să fie camere de filmat pe fiecare copil în parte, dacă elevul respective ştia, nu era absolut nicio problemă. Deci, a da vina pentru rezultatele slabe de anul acesta, pe sistemul de supraveghere, cred că este o greşeală. Rezultatele trebuie căutate în ceea ce s-a făcut în cei patru ani de şcoală, în interesul pe care l-au avut copiii faţă de şcoală, în interesul pe care l-au avut dascălii în a transmite copiilor cunoştinţele, în interesul pe care familia l-a avut vizavi de ceea ce se întâmplă în şcoală cu copiii lor. Iar această situaţie, în mod clar nu este una fericită.

Totuşi, aceşti copii au fost, într-un fel sacrificaţi. Probabil, aveau impresia că tot aşa cum au trecut peste examinările de până acum, se va întâmpla şi la bacalaureat.

Susţin că este vorba de o abordare greşită. În clipa în care te bazezi pe fraudă, pe o idee de genul: ăla a furat, n-a fost prins, la fel voi face şi eu, că poate nu voi fi prins, este o concepţie greşită şi, din acest punct de vedere, nu este vorba de niciun sacrificiu. Nimeni nu trebuie să se bazeze pe ceea ce s-a întâmplat anul trecut sau pe ceea ce crede că se va întâmpla la anul, fiecare trebuie să se bazeze pe ceea ce ştie şi poate să facă.

Când vorbim de fraudă, vorbim de incorectitudine din partea ambelor părţi, dascăli şi elevi?

Avem 127 de lucrări care au fost anulate, pentru că au fost identice. În ceea ce priveşte împrejurările în care s-a ajuns la această situaţie, organele competente au fost sesizate şi trebuie să-şi facă datoria. Vinovăţia nu o stabilesc eu, o stabilesc organele competente, care au mijloace specifice. Eu nu sunt nici poliţie, nici procuratură, nu am competenţe şi nici abilităţi în acest sens, ca să mă apuc eu să fac anchetă, să stabilesc o vinovăţie penală. Acum se desfăşoară această anchetă, care este de natură penală. Dacă se dovedesc vinovaţi de natură penală, se vor lua măsurile în consecinţă. Dacă nu se dovedesc, vă asigur că din punct de vedere administrativ, vom lua măsurile pe care ni le permite legea.

Câţiva elevi mi-au declarat că au avut pregătite în şcoală hârtii cu rezolvarea subiectelor. Ei spun că nu ştiu de la cine, dar hârtiile au fost plasate în locuri anumite, ca să le aibă la dispoziţie. Au avut rezolvările asupra lor, dar le-a fost teamă să le folosească din cauza camerelor de filmat, din cauză că supraveghetorii au fost intransigenţi. Cum credeţi că au ajuns rezolvările la elevi? Cum s-a ajuns la această colaborare de tip mafiot, între profesori şi elevi?

Nu voi comenta în niciun fel modul în care se organizează o fraudă. Mi se pare imoral şi neetic ca să existe o astfel de complicitate. Pentru că, în mod clar, vinovăţia este dublă. Şi cel care dă, şi cel care ia. Pot să spun, însă, că dacă s-a întâmplat acest lucru, profesorii au vrut să acopere nemunca din timpul orelor.

Sau să recompenseze „protocolul” pe care l-au încasat?

Am mai spus-o de nenumărate ori: după război, mulţi viteji se arată. Este foarte simplu să spui că s-au dat bani, fără să spui cât ai dat, cui ai dat şi să-ţi asumi acest lucru. Nu cred că a venit nimeni să le bage mâna în buzunar şi să le scoată de acolo banii pentru „protocol”. Nu existau motive. Cazarea este asigurată de inspectorat, facturile se fac pe şcoli, inspectoratul este cel care plăteşte. Transportul, pe bază de delegaţie, este plătit de inspectorat. Oamenii au diurnă, conform legii.

Am înţeles că metodele de supraveghere vor fi aceleaşi la sesiunea din toamnă a bacalaureatului. Vă aşteptaţi, însă, la o oarecare indulgenţă din partea profesorilor şi la rezultate mai bune?

În ceea ce priveşte indulgenţa, nu poate fi vorba. Poate, subiectiv, după tot acest scandal, poate că profesorii vor corecta cu un pic mai multă largheţe. Dar, nu mă aştept ca într-o lună, două, rezultatele să se schimbe spectaculos. Mă aştept ca cei care au picat bacalaureatul la o disciplină, sau l-au picat pentru că nu au media peste şase, media minimă pentru a promova bacalaureatul, mă aştept ca acei copii să tragă tare şi să treacă. Ţinând cont de aceste motive, cred că la toamnă procentajul de promovabilitate va fi mai mare decât cel din vară, dar nu spectaculos. Nu mă aştept, însă, ca acela care a avut note de unu şi doi, să treacă bacul.

Când aţi susţinut examenul de bacalaureat şi cum erau examenele pe atunci? Nu erau camere de supraveghere.

În 1988. Nu erau camere de supraveghere, erau profesorii. Bacalaureatul punea accent pe materia studiată în ultimii doi ani de şcoală, pentru că se dădea treaptă, dar, greul venea după, admiterea la facultate, pe bază de examen, nu pe bază de dosar. Şi examenul de admitere la facultate a fost, în mod clar, mai greu decât bacalaureatul.

În liceu, aţi avut dascăli intransigenţi?

Erau severi în ceea ce priveşte evaluarea. În mod sigur nu aveam note şi medii cum au fost la licee în ultimii ani. De exemplu, nu erau clase întregi în care elevii să aibă medii peste 9! Dar, poate că este o altă abordare. Nu mai trăim acele vremuri, în mod clar. Nu putem reveni exact la acel sistem de învăţământ.

În ceea ce priveşte reforma, credeţi că această intransigenţă la examinarea de la bacalaureat este suficientă, aplicarea ei va da roade?

Nu, cu siguranţă nu. Trebuie făcută o reformă curiculară, care trebuie însoţită de o reformă a didacticii disciplinei, deci vorbim de formarea profesională a cadrelor didactice. Intervine inclusiv factorul financiar, fiindcă, pentru a avea dascăli buni trebuie ca cei mai buni absolveţi să pătrundă în sistem, să rămână în sistem şi să fie dedicaţi meseriei lor. Mai trebuie ca familia să aibă un cuvânt greu de spus şi să-şi urmărească odraslele, nu doar să le trimită la şcoală. Toţi aceşti factori dacă îi punem laolaltă, în mod clar se vor schimba modelele elevilor. Abordarea şcolii, din perspectiva elevului va fi alta.

Opoziţia politică a atacat puterea, atribuindu-i acest eşec al învăţământului românesc, reflectat de bacalaureat. Vreţi să comentaţi situaţia şi din perspectivă politică?

Un examen şi, în general, tot ceea ce priveşte învăţământul, nu poate fi comentat politic. Politic pot fi comentate investiţiile în învăţământ. Dar, să leg rezultatele unui examen de o doctrină politică, de un partid politic, înseamnă să mut discuţia de la un lucru real, concret, în care pot exista soluţii, într-o zonă în care vorbim de demagogie, vorbim de abordări care vizează obţinerea unui câştig imediat de natură electorală, şi nu e cazul.