„Un tramvai numit dorinţă” a devenit realitate, la Reşiţa

Premiera piesei „Un tramvai numit dorinţă”, de Tennessee Williams, care a avut loc aseară, duminică, 11 decembrie, a fost un succes, argumentat de aplauzele şi ovaţiile spectatorilor, care au umplut sala Palatului Cultural din Reşiţa peste capacitate.

Organizatorii au fost nevoiţi să suplimenteze locurile cu scaune mobile, pentru a încerca să-i mulţumească pe cât mai mulţi dintre doritorii de a asista la spectacol. Chiar şi în aceste condiţii biletele au fost vândute cu două zile înainte de premieră.

Vedeta incontestabilă a serii a fost Camelia Ghinea, cea care a strălucit în rolul lui Blanche, femeia dezechilibrată, cu dublă personalitate, care îşi trăieşte iluziile fără să-şi dea seama că personajul care se crede este unul fals. Un rol dificil de interpretat, greu de făcut teatru în teatru, dar Camelia Ghinea s-a transpus excelent în rol, dând viaţă unui personaj spectaculos, efervescent, care îşi trăieşte iluziile cu intensitate, atrăgând şi trăgând după ea o cascadă de probleme.

După premieră, Camelia a declarat: „Trăiesc încă emoţiile de pe scenă, pentru că am trăit cu intensitate acest rol şi am pus suflet în el. Personajul Blanche DuBois, din piesa lui Tennessee Williams, mi-a atras atenţia cu mulţi ani în urmă şi întotdeauna mi-am dorit şi am fost convinsă că pot face acest rol. În acestă seară am avut fericirea să fiu Blance şi aplauzele publicului au răsplătit efortul pe care l-am depus împreună cu ceilalţi colegi, cu regizorul, cu scenograful, căora le mulţumesc pentru o excepţională colaborare”.

Stanley Kowalski, redevenit, după spectacol, actorul reşiţean Florin Ruicu, a afirmat. „Ne bucurăm de succes, de interesul publicului şi trebuie să menţionăm că de cel puţin zece ani nu am mai jucat, la Reşiţa, cu casa închisă”. De altfel, Florin Ruicu, în rolul lui Stanley, a fost convingător, reuşind să contureze un personaj autentic, sensibil diferit de modelul pe care l-a impus, cu şaizeci de ani în urmă, celebrul Marlon Brando, în filmul cu acelaşi nume, realizat după piesa lui Tennessee Williams. Ruicu a fost un Stanley dur, necioplit, viril, dinamic, sarcastic, reuşind să aducă şi o notă de subtilă ironie în atitudine şi în replici.

Un personaj cu adevărat remarcabil a creat Marius Tudor, dovedindu-se, pe scenă, un Mitch autentic, un individ slab, naiv, stângaci, frustrat, un looser care trăieşte sub semnul ratării. Aşa trebuie să fie Mitch din „tramvai”.

Un personaj foarte bun a făcut şi Cristina König, în rolul surorii Blanchei, o femeie slabă, fără personalitate, care se supune cu seninătate nenorocirilor vieţii de familie, încercând, fără să reuşească, să împace pe toată lumea.

Dintre personajele secundare a ieşit în evidenţă Adina Panait, cu apariţii pline de vervă şi strălucire. La locul lor, cu prezenţe convingătoare, au fost şi „băieţii”, prietenii lui Stanley, Sorin Fruntelată şi Florin Ibraşi, precum şi florăreasa, Aana-Maria Cizler.
Scenografia, semnată de Florica Zamfira, a redat ceva din atmosfera austeră a unui mic apartament al unor muncitori americani, permiţând, totuşi, actorilor să se desfăşoare liber în scenele mai tumultoase.

La finalul spectacolului, regizorul Horaţiu Ioan Apan, originar din Cluj, a declarat că a lucrat foarte bine cu actorii de la Teatrul de Vest din Reşiţa şi a precizat: „Mă bucur pentru reuşita premierei, actorii şi-au intrat bine în roluri, dar sunt convins că piesa se va mai aşeza pe parcurs, se vor mai şlefui unele secvenţe, astfel încât totul să aibă un aspect mai concentrat, mai dinamic”.