Boc promite, Sulfina condiţionează

Mai bine de doi ani, leit-motivul acestei guvernări l-au constituit tăierile salariale. Fie că a fost vorba de bugetari ori de pensionari, nu am auzit decât o singură remarcă, aceea că nu există altă soluţie, dacă vrem să depăşim cu bine criza. Strânsul curelei i-a adus pe români în stradă şi iată că acum, după două săptămâni de proteste neîncetate, Boc se gândeşte să vorbească cu FMI în privinţa majorării salariilor bugetare şi a pensiilor.

Parcă retrăim momentul disperării din balconul CC al PCR, din decembrie 1989. Şi Ceauşescu le promitea românilor creşterea alocaţiei copiilor cu câţiva lei, la fel cum face acum Emil Boc. Şi Ceauşescu adusese poporul în pragul deznădejdii, aşa cum se întâmplă şi astăzi. În faţa presiunii tot mai accentuate a străzii, Gvernul este dispus la unele concesii de natură financiară, numai că şi de data aceasta exprimările sunt neclare. În timp ce Boc vorbeşte despre o posibilă majorare de cinci la sută care, între noi fie vorba, nu reprezintă mare lucru pentru majoritatea beneficiarilor, ministrul Muncii, Sulfina Barbu, condiţionează totul de o creştere economică de cel puţin 1,8 la sută. Altfel spus, vom avea majorări, dacă economia va reuşi să pornească. În caz contrar, rămâne la ce avem de doi ani şi mai bine.

Măsura anunţată de premier se înscrie în strategia pe care PD-L va trebui să o adopte cât mai repede, pentru a mai salva ce se mai poate la impresia artistică. Este un fel de contraatac la acţiunile din stradă şi la cele iniţiate de USL. Dacă nu o face în săptămânile ce urmează, mai târziu poate fi în zadar. Poate şi din această cauză declaraţiile liderilor PD-L nu mai sunt la fel de coerente şi nu mai exprimă unitatea de monolit în jurul lui Traian Băsescu. Mai mult sau mai puţin vizibile şi declarative, nemulţumirile lor există, chiar dacă ele vin târziu, poate mult prea târziu pentru mulţi dintre ei.

În ciuda afirmaţilor de până acum, ne aşteptăm şi la alte pomeni electorale, creşterea pensiilor şi salariilor reprezentând doar un prim pas către împăcare şi întoarcerea la popor.