Ca viermii şi ciumpalacii!

Am mai spus şi cu altă ocazie că, după părerea mea, pentru un jurnalist obiectiv, una dintre principalele misiuni este să critice Puterea, atunci când e de criticat. Şi, de cele mai multe ori, este. Pentru că oamenii sunt imperfecţi, Puterea este alcătuită din oameni imperfecţi şi, în plus, se ştie, puterea absolută corupe în mod absolut. Pe de altă parte, deciziile Puterii sunt cele care influenţează în mod semnificativ viaţa oamenilor, şi nu cele ale Opoziţiei. Totuşi, aceasta nu înseamnă că un jurnalist trebuie să se transforme într-o tribună a Opoziţiei, să treacă peste orice greşeli sau slăbiciuni ale acesteia, prefăcându-se că nu le observă, transmiţând exclusiv mesaje care convin celor care se opun sistemului. Ar fi o mare greşeală şi, în primul rând, un mare dezavantaj chiar pentru Opoziţie, pentru că astfel s-ar îmbăta cu apă rece şi, la momentul adevărului respectiv, la numărătoarea voturilor (dacă se face corect), se miră că de ce realitatea nu este cum şi-a imaginat-o ori cum i-a prezentat-o presa.

Ieri, duminică, 22 ianuarie, s-au iscat aprige controverse privind felul cum a prezentat presa locală manifestaţia din centrul civic al Reşiţei. Personal, am fost suspectat de către un forumist că dezinformez cititorii, prezentând poziţia unor revoluţionari şi sindicalişti, aflaţi la proteste, care nu erau de acord să se scandeze împotriva preşedintelui Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Sorin Frunzăverde. Vin cu informaţii suplimentare şi precizez că s-au iscat adevărate dispute între protestatari pe această temă. Consider că aş fi fost cu adevărat vinovat dacă nu aş fi relatat acest aspect, pentru că el completează tabloul protestelor de la Reşiţa şi cred că este corect ca şi cei de pe o parte şi cei de pe cealaltă parte a baricadei să afle cum stau lucrurile.

Tot aşa, o susţinătoare ferventă a Opoziţiei a atacat pe forumuri şi pe un sit de socializare alte publicaţii locale, acuzându-le că sunt vândute, deoarece acestea au scris că protestatarii din Reşiţa sunt tot mai puţini. Acesta este, însă, adevărul, fie că ne place sau nu. După vârful de prezenţă de joi, 19 ianuarie, numărul manifestanţilor a scăzut în fiecare zi. Nu credeţi că ar fi o gravă dezinformare dacă presa ar umfla mereu cifrele de prezenţă (ceea ce uneori s-a şi întâmplat), pentru a da impresia că oraşul fierbe în stradă?

Într-adevăr, este poibil să fi asistat la un recul de moment şi protestele să renască şi mai energic în această săptămână, dar asta nu se ştie.

Că strada se va inflama sau nu, rămâne de văzut. Personal, consider că protestele care s-au desfăşurat până în prezent au fost mai mult decât necesare. Au fost un exemplu de acţiune civică şi au scos la lumină nemulţumiri evidente şi legitime. Iar, după părerea mea, fără presiunea mulţimii nu se poate edifica un stat social. Un stat în care cei care, fie prin inteligenţă şi acţiuni legale, fie prin manipulări murdare, fie prin noroc chior, fie prin bunuri şi privilegii moştenite, trăiesc în paradis, iar ceilalţi se târăsc pe pământ ca viermii şi ciumpalacii.

Zicem că suntem patrioţi şi ne mândrim cu România noastră sau cu localitatea în care trăim. Chiar şi cei care le înjură, să recunoaştem, se simt lezaţi dacă cineva din afară le denigrează – este şi asta o formă de patriotism, nu? Dacă este aşa, atunci hai să facem măcar o Românie echilibrată, dacă să o facem curată nu suntem în stare!