Ce nu înţelege poporul

În PD-L nu se mai cântă pe o singură voce, aşa cum ne-au obişnuit democrat-liberalii în ultimii ani. De câteva zile, sunt tot mai mulţi cei care interpretează o partitură diferită de cea oficială, în privinţa situaţiei din ţară. Fie că e vorba de Cezar Preda, Sorin Frunzăverde ori Cristian Preda, e clar că în nava condusă de Băsescu încep să apară primele fisuri.

De vină este preşedintele-comandant, care a reuşit să irite la modul general şi, în plus, să scoată oamenii în stradă. Din cauza lui Băsescu, încrederea electoratului în PD-L a scăzut drastic, în condiţiile unui an electoral greu pentru un partid care nu a ştiut decât să taie salariile şi pensile, fără să pună pe picioare economia. Dintr-o dată, democrat-liberalii nu mai sunt la fel de insolenţi şi de acizi în relaţia cu Opoziţia, dar nici cu poporul ieşit în stradă. În ultimele zile au devenit mai umani, însă nu pentru că şi-au propus o astfel de atitudine, ci pentru că au ajuns să bâjbăie pe un teren ce devine tot mai nesigur şi neprietenos.

Speriaţi de perspectiva unei înfrângeri dezastruoase, câţiva lideri – care mereu au mimat opoziţia în rândul propriului partid -, au ieşit zilele trecute cu declaraţii cât se poate de responsabile. În timp ce Sorin Frunzăverde, care este prim-vicepreşedintele partidului, a anunţat că, la nivelul coaliţiei, premierul Boc a fost mandatat să negocieze cu FMI creşterea salariilor bugetare şi a pensiilor, Cezar Preda sugera chiar demisia lui Boc. La început, chiar şi primul-ministru părea convins de oportunitatea majorărilor salariale, începând cu luna aprilie, deşi Sulfina Barbu condiţiona totul de creşterea economică cu 1,8 la sută. Mai apoi, Boc a întors-o, spunând că aşa ceva nu e posibil în situaţia de faţă. În sprijinul său sare preşedintele, surprins de declaraţiile optimiste ale unor lideri PD-L, în timp ce Frunzăverde nu retractează nimic din cele afirmate luni, la prânz.

Ce să înţelegem din toată această tărăşenie politică? Că cineva minte şi, mai mult decât atât, îşi bate joc de o ţară întreagă? Sau că, disperaţi, democrat-liberalii nu mai găsesc soluţii pentru a ţine situaţia sub control? Dacă nu mai au soluţii şi nici măcar minciunile cu care să-i ţină pe oameni în case, departe de protestele din pieţele oraşelor, de ce nu se dau la o parte, ca buni şi înţelepţi români ce se cred?

Asta nu înţelege poporul.