Crizele economice şi revoltele

Nicio criza economica nu ramâne fara urmari sociale. În ultimii 30 de ani România a trecut prin trei crize economice majore, urmate, care de miscari violente, care de alunecari în extremism. Din fericire prima dintre ele a fost criza economica a comunismului care a falimentat, de facto, prin 1985.

Poate o sa ramâneti uimiti sa aflati ca Ceausescu a încercat sa evite criza economica prin usoara inflatie combinata cu diminuare consumului intern, fortând în acelasi timp exporturile.

Va suna cunoscut? Românii n-au prea simtit inflatia din anii ’80 pentru simplul motiv ca atunci nu prea aveai ce sa cumperi cu banii. Un concediu la mare, un apartament cu repartitie si multe conserve de peste, singurele care se gaseau abundent prin alimentare. Restul alimentelor de baza erau pe cartela. Rezultatele acestor masuri au fost un bun echilibru în conturile nationale si o mare foamete care a condus în final la miscarile din 1989 si la caderea sistemului. Din fericire!

Zece ani mai târziu, în 1999, România se gasea din nou în toiul unei crunte recesiuni. De doi ani se închideau fabrici, inflatia era uriasa, somajul galopant, iar minerii au plecat spre Bucuresti. România a evitat la mustata atunci un razboi civil si, chiar daca statistic recesiunea s-a încheiat în toamna lui 1999, la alegerile prezidentiale de la finalul anului 2000, un lider politic extremist a reusit sa intre în al doilea tur de scrutin cu aproape 20% din optiunile de vot.

Extremismul se dezvota întotdeauna doar pe crize politice sau economice. Probabil sansa noatra de atunci a fost tocmai faptul ca nu trecusera decât unsprezece ani de la Revolutie si multi nu uitasera ceea ce fusese înainte.

Aproape ciclic, acum ne regasim din nou la capatul unei crize economice. În mod sigur cei care dau cu sticle incendiare nu pot întelege democratia la fel ca cei care au trait comunismul sau recesiunea de la mijlocul anilor 90. Este o tensiune ciudata în aer iar liderii politici nu stiu cum sa rezolve aceasta situatie sociala. Cam acum apare de regula un Mesia care poate confisca nemultumirea maselor chiar daca nu are nicio idee despre ce va face dupa aceea cu ea. (Moise Guran) (Sursa: InfoEST)