Cum vă place?

Un prieten, om serios, cu familie, cu studiile făcute la timp, care a deţinut funcţii de conducere atât în regimul comunist, cât şi în perioada postcomunistă, a făcut şi politică după 1989, a trecut de puţin timp din sistemul de stat în cel privat. În prezent, la privat, omul meu are o importantă funcţie de conducere şi îşi ocupă mare parte din timp cu serviciul. Este un tip care nu are alte pasiuni, călătoreşte puţin, doar când este absolută nevoie, arta îl preocupă atât cât să nu pară incult, iar televizorul îl deschide seara pentru ceva ştiri. Astfel că este preocupat ca afacerea să meragă bine şi banii câştigaţi să-i permită un trai liniştit cu familia, casă, masă, maşină, concediu. În general, prietenul meu se enervează rar, cred că în ultimii douăzeci de ani l-am văzut o singură dată nervos, şi asta a fost ieri. Fără să-l provoc în vreun fel, numai stăteam aşa, de vorbă, la un pahar de apă minerală, privind cum se topeşte zăpada, şi prietenul mi s-a destăinuit abrupt: „În sistemul de stat am fost înconjurat de incompetenţi şi de chiulangii, iar acum, în sistemul privat, sunt înconjurat de ticăloşi şi de şmecheri cu tupeu, care te pândesc încordaţi, gata să ţi-o tragă în orice clipă”.

Ei, asta chiar m-a lăsat perplex, pentru că este o radiografie extrem de dură a sistemului economic românesc. Trebuie să recunosc că nu am experienţa prietenului meu, dar despre sistemul de stat mi-am făcut şi eu cam aceeaşi imagine. Însă am trăit o vreme cu iluzia că iniţiativa privată poate pune cât de cât lucrurile în ordine, poate pune valoarea şi competenţa la locul ei. Desigur, această iluzie copilărească mi s-a topit de ceva vreme, am şi eu experienţele mele... private, dar, atâta câtă mai era, mi-a fost demontată. Interlocutorul meu mi-a demonstrat pe puncte (îi plac ştiinţele exacte) că, într-adevăr, la privat nu e ca la stat, dar poate fi chiar mai rău şi, evident, mult mai stresant.

E adevărat că nu putem generaliza. Fiecare îşi trăieşte în mod personal experienţele de viaţă, dar concluzia şefului (vă spuneam că prietenul meu este şef la privat) este alarmantă: ori trăieşti în balta nămoloasă, cu mormoloci şi mătasea broaştei, de la stat, ori te arunci în bazinul cu crocodili. Dacă nu ai şansa să prinzi nici balta nici bazinul, poţi sta pe margine şi să protestezi. Cum vă place?