Drumeţie prin Cheile Gârliştei

Cheile Gârliştei sunt, conform amatorilor de drumeţii, conform însemnărilor cuprinse pe diferite site-uri de profil, dar şi după părerea celor îndrăgostiţi de sporturi extreme, unele dintre cele mai sălbatice şi greu de parcurs chei din ţară. Pe o lungime de aproximativ nouă kilometri, pârâul Gârlişte, care izvorăşte în apropierea oraşului Anina, a fierestruit chei adânci în munţii de calcar, până în apropiere de satul Gârlişte, unde albia se deschide în poiana Periş.

La început de toamnă, am parcurs acest traseu, pornind dimineaţa din Anina şi urmărind cursul apei, pe cărări extrem de dificile. Am ieşit din Anina pe sub mina părăsită, care a fost timp de sute de ani (!) rezervorul cu una din cele mai bune huile din ţară. Deasupra orizontului se înalţă, acum, construcţii sumbre, cu ochiurile de geam oarbe, cu forme, parcă din filmele SF, de pe altă planetă. Am urmat traseul căii ferate Anina-Oraviţa, până la primul viaduct, Schlucht, extrem de spectaculos, strălucind alb, pe fundalul încă verde al pădurii. Arcadele, meşterite în piatră de specialişti italieni, în urmă cu peste 150 de ani, se arcuiesc ameţitor deasupra grohotişurilor. Am coborât pe treptele şlefuite în granit, după care am mers mai în vale, pe cursul pârâului Gârlişte. Cărările tăiate în stâncă se pierd adesea în albia râului şi singura posibilitate de a continua drumul este fie sărind din piatră în piatră peste Gârlişte, fie ocolind peste cleanţuri prăpăstioase. În alte zone, cărarea este o panglică îngustă de câţiva centimetri, înclinată spre albia apei, acoperită cu pietriş, pe care piciorul devine nesigur şi orice pas greşit poate conduce la un accident cu urmări grave, deoarece prăpastia de lângă drum are adâncimi de la trei-patru metri, până la peste zece metri.

În cheile Gârliştei există mai multe peşteri, dintre care cele mai lungi, de câteva sute de metri, sunt Peştera Galaţi şi Peştera cu Apă, izbucuri cu ape limpezi, o arcadă spectaculoasă şi un tunel în stâncă, precum şi câteva zeci de ruine ale unor construcţii străvechi, care se presupune că au fost mori de apă sau ciocane de bătut lâna. De menţionat ar mai fi că pe stâncile din chei sălăşluieşte vipera cu corn, o specie rară de şarpe veninos, care în zielele călduroase se încălzeşte la soare, dar mai porneşte şi în călătorie, fiind văzută adeseori în arealul satului Gârlişte. Mai există salamandre şi, desigur, liliecii de peşteră. Valea este împădurită cu diferite specii de foioase, fagul fiind dominant, dar există şi multe flori viu colorate, precum şi diferite plante medicinale. La ieşirea dinspre Gârlişte există multe luminişuri cu corn, ale cărui fructe roşii, lunguieţe, se află acum în pârgă.

Din păcate, nici apa Gârliştei nu a scăpat de poluare, în multe coturi adunându-se grămezi de pet-uri, aduse de apă dinspre Anina. Chiar am găsit şi câteva cauciucuri de camion, aruncate de ape printre stânci.

Am parcurs traseul, făcând şi mai multe popasuri, necesare la vârsta şi gabaritul nostru, în aproximativ şapte ore. Personal, am ieşit destul de şifonat din această încercare, cu o serioasă întindere de ligamente la genunchi, alt membru al echipei de trei excursionişti alegându-se cu un hematom cât pumnul pe coapsa piciorului, în urma unei căzături.

Cheile Gârliştei sunt o frumoasă provocare, care trebuie abordată cu seriozitate. Nu recomandăm nimănui să pornească pe chei în joacă şi fără a fi în bună formă fizică. Drumeţia merită făcută, deoarece cheile Gârliştei te răsplătesc din plin cu un peisaj sălbatic şi cu energie pozitivă.

Vezi aici GALERIE FOTO cu alte fotografii din Cheile Gârliştei.