Iacob Roman a prezentat „Mere în iarbă”
Poetul Iacob Roman şi-a prezentat astăzi, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reşiţa, volumul de poeme „Mere în iarbă”, apărut la Editura Brumar, Timişoara, 2010. În deschidere a vorbit gazda manifestării, coordonatorul bibliotecii, Erwin Jozef Ţigla, iar despre volum au vorbit criticii literari Ada D. Cruceanu şi Gheorghe Jurma.
Ada D. Cruceanu a spus că Iacob Roman este un poet care nu intenţionează să modifice realitatea, ci să o sacralizeze. Multe dintre poemele sale pornesc de la descrierea unui spaţiu sau a unei întâmplări aparent banale, din realitatea imediată, însă, în mod subtil, locul este inundat de semne, de înţelesuri iniţiatice, ezoterice, sacre. Pentru exemplificare, Ada D. Cruceanu a citit câteva poezii. Noi am reţinut un fragment din poemul:
INUNDAŢII
„Se topesc zăpezile de pe Semenic,
îmi intră apă-n bocanci, mă implic
Bârzava, solzoasă şi viu colorată
îşi arată colţii la trecători, şi muşchii...”
Gheorghe Jurma a afirmat că poetul Iacob Roman îşi alcătuieşte multe dintre volume ca pe nişte calendare, însă este vorba despre calendare magice, sacre ori populare, în care apar sfinţii ortodocşi, dar şi zilele de sărbătoare ale unor animale totemice, ca lupul şi ursul. „Iacob Roman este un poet modern, care ştie să treacă de la rostirea directă la rostirea ezoterică şi, asemenea lui Nichita, să treacă de la cuvinte la necuvinte”, a spus Jurma.
La finalul manifestării, bibliotecarul Erwin Jozef Ţigla i-a cordat lui Iacob Roman o diplomă de Prieten al Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Reşiţa.
„Mere în iarbă” este al treisprezecelea volum de poezii publicat de Iacob Roman, care a debutat în volum, în anul 1991, cu „Minei pentru lunile ianuarie şi ferbuarie”.
La manifestare au fost prezenţi şi mai mulţi elevi de la Liceul „Traian Lalescu”, însoţiţi de prof. Gertude Steiner, care a declarat că va persevera în mai vechiul obicei de a veni în întâmpinarea unor manifestări, în care elevii au prilejul de a se întâlni cu scriitorii importanţi din Caraş-Severin, din Banat.

De ce nu ne mai plac cărţile? Pentru că sunt lungi, pentru că sunt late, sunt prea groase, sunt prea înalte (înalte, în sensul că propun subiecte situate deasupra preocupărilor noastre cotidiene, ori că se află pe raftul de sus al bibliotecii, raft pe care îl vizităm foarte rar sau deloc). Pentru că sunt...

Comentarii
asta scrie versuri nu poiezie
scuze, poezie
scuze, poezie
scuze,poezie