In memoriam Florin Tiberiu Giulvezan

Poetul Florin Tiberiu Giulvezan a fost comemorat joi, 2 februarie, la Librăria „Semn de carte” din Reşiţa. Florin Tiberiu Giulvezan s-a stins din viaţă în toamna anului trecut, petrecându-şi ultimele zile de suferinţă în braţe cu volumul de poezii „şi pietrele doinesc parcă-n picioare”.

Volumul respectiv a reuşit să-l publice, la Editura Marineasa, cu puţin timp înainte de moarte, însă nu a mai reuşit să-l lanseze. De aceea, comemorarea de ieri a fost şi momentul în care carteal a fost lansat[, în prezenţa mai multor prieteni, scriitori, admiratori şi a soţiei sale, Daniela Giulvezan.

În deschidere a vorbit directoarea librăriei, Camelia Duca, amintind de faptul că nu l-a cunoscut pe Florin Tiberiu Giulvezan, însă a început să îl cunoască din poemele publicate.

Gheorghe Jurma, preşedintele Cenaclului „Semenicul” al Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa, cenaclu din care Giulvezan a făcut parte, a afirmat: „Un poet care nu mai este, e o amintire. Dar se vede că Florin Tiberiu Giulvezan nu e o amintire oarecare. El a fost şi un reputat fizician, şi prin poezia sa a reuşit să transfigureze elemente specifice ştiinţei în formă poetică. Prin trecerea poetului în nemurire, s-a stins o voce lirică unică, inimitabilă”.

Prietenul poetului comemorat, Ion Moşteoru, cel care i-a fost alături şi în momentele de bucurie, dar şi în lungile zile de suferinţă, a citit poemele pe care poetul a spus că ar fi vrut să le citească, dacă ar fi putut fi prezent la lansarea cărţii sale. Amintim câteva titluri: „ofertă pentru veşnicie”, „nostalgică”, „erai doar suflet”, „de-atâta verticală risipită”, „unghiuri de cocori” etc.

Despre poet şi poezia lui au mai vorbit poeţii Iacob Roman, Gheorghe Zincescu, Costel Stancu, precum şi soţia poetului, Daniela, care a spus: „Lui Florin i-ar fi plăcut să fie aici în compania prietenilor, să le citească poezii şi să se bucure. Mi-a spus acest lucru înainte de a se stinge. Şi-a imaginat cum ar fi putut să fie”.

Prezentăm un scurt poem, „reflex”, din volumul lansat în absenţa poetului:

„şi trupul de ropot se stinge
când auzi singurătatea
celor ce vor învinge”