Menu

Articol

1 Comentariu

Poveştile „frontieriştilor“, readuse la viaţă de elevii Colegiului Naţional „Diaconovici-Tietz“

În cadrul unui proiect Erasmus+, „Patterns of Life – From a Different Past to a Common Future”, în care au fost implicate cinci şcoli partenere: două din Austria şi câte una din România, Polonia şi Italia, s-a finalizat cu lansarea cărţii „Frontiera, cale de evadare spre lumea liberă“. Aşa cum a precizat şi Florica Molnar, unul dintre coordonatorii proiectului, cartea conţine poveştile de viaţă a celor care au decis să fugă din ţară în perioada comunismului. Astfel, elevii implicaţi au ascultat poveştile de viaţă a „frontieriştilor“ şi chiar au plâns alături de ei atunci când şi-au reamintit momentele dificile.

„Sursele de informare şi documentare pe care ne-am bazat au fost relatările şi confesiunile celor implicaţi direct. Tema „frontieriştilor“ a fost aleasă deoarece am considerat că în acest fel putem contribui la o mai bună înţelegere a parcursului nostru ca ţară, de la o istorie diferită, istoria perioadei comuniste, la ceea ce reprezintă astăzi România“, a spus Florica Molnar. Invitaţi la această emoţionantă lansare au participat şi doi dintre cei care au ales să povestească elevilor experienţa prin care au trecut. Gabriela Smarandache şi Ioan Stoia au avut amabilitatea să împărtăşească poveştile lor de viaţă şi au precizat că sunt bucuroşi să vadă interesul elevilor pentru istoria zonei.

 

Comentarii

În a doua jumătate a anilor 1970, doi indivizi din Oravița au avut treabă cu un cioban din Naidăș .

Adică, doi ”băștinași” (get-beget) s-au deplasat, să zicem, cum ar fi de la București pînă în spațiul unde pășteau (cam în aceeași epocă) oile lui Gigel (Becali). Poate că voiau să ”cumpere iaurt” (cum ne povestește însuși ”marele politician” orotodoxo-filantrop despre musafirii săi nomenclaturiști), poate aveau de regulat vreo ciondăneală de cîrciumă, sau alte daravele curente. Sigur e că, în timp ce pălăvrăgeau pe lîngă ”strămoșeasca” tîrlă a păstorului frontierist, s-a ivit patrula de grăniceri. ”Vigilenții-apărători-ai-fruntariilor-țării” trecură imediat la fapte (eroice). Adică i-au luat la bătaie, în cel mai pur stil ”strămoșesc”, pe cei doi com/-/patrioți orăvițeni, sub pretextul tentativei de trecere frauduloasă a frontierei de stat a R.S.R. (Republica Socialistă România ― Nicolae Ceaușescu președinte comunist cu sceptru «regal»).

Ajunși pe mîna justiției județene, orăvițenii caftiți angajară un avocat, recte tatăl meu. Acesta, după ce a citit actele aferente cauzei, le-a spus: „Dar bine, oameni buni, cum ați putut semna asemenea declarații (auto) incriminatoare ?” Răspuns: ”Domnu´ avocat ! După ce ofițerul a început să sară cu picioarele pe pieptul și burta mea, DECLARAM ORICE”.

Adaugă comentariu nou

Powered by Jasper Roberts - Blog