Menu

Articol

0 Comentariu

„Secretul fericirii la Reşiţa” - poveşti şi întâmplări cu şi despre reşiţeni!

„Secretul fericirii la Reşiţa” s-a jucat, aseară, cu casa închisă, lucru obişnuit, de altfel, când Teatrul de Vest din localitate îşi prezintă producţii în premieră pe scena Palatului Cultural din municipiu. Premiera de aseară a avut, totuşi, ceva special, fiind înconjurată de un discret parfum de scandal, nu destul de discret încât să nu fi ajuns la publicul reşiţean interesat de teatru, chiar şi la autorităţile publice, la politicienii mai locali sau mai... interjudeţeni! Se zice că „parfumul de scandal” ar fi ajuns şi până la Bucureşti, la Ministerul Culturii, din moment ce la spectacol a asistat aseară (tot o premieră pentru Reşiţa), un secretar de stat din minister, respectiv regizorul Ion Ardeal Ieremia. Totuşi, secretarul de stat, se zice, s-a arătat interesat de spectacol, nu de presupusul scandal, precum şi de participarea teatrului reşiţean într-un proiect dedicat Centenarului.

Poveşti cu şi despre reşiţeni

Spectacolul „Secretul fericirii la Reşiţa” este un proiect realizat cu actorii teatrului reşiţean, după o idee a regizorului Ştefan Iordănescu. Acesta a propus un experiment, privind realizarea unui text dramatic pe baza unor poveşti de viaţă, întâmplări, evenimente, petrecute la Reşiţa, după mărturii scrise sau vorbite, după mărturisiri ale unor reşiţeni din diferite generaţii. După ce au fost adunate poveştile reşiţenilor, acestea au fost selectate, puse cap la cap şi dramatizate de o echipă, în care s-au aflat şi cunoscutele scenariste Mihaela Michailov şi Mădălina Petre-Ghiţescu. Nu este ceva absolut nou, s-a mai făcut aşa ceva în lume şi ţară, însă, niciodată la Reşiţa!

Scandalul a răsuflat şi s-a dezumflat

Sub mâna lui Ştefan Iordănescu a ieşit un spectacol fierbinte, destul de fierbinte şi de actual, încât să deranjeze pe nişte reşiţeni care s-au regăsit (mai mult sau mai puţin întemeiat), printre personajele spectacolului. Astfel că, după vizionarea cu public, de săptămâna trecută, a răsuflat un zvon cum că scenariul trebuie schimbat sau că spectacolul va fi amânat ori, chiar, anulat, fiindcă e scandalos şi, chiar, trivial! Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea, spectacolul s-a jucat cu sala arhiplină, s-a aplaudat la scenă deschisă, iar finalul a fost cu bis-uri şi ovaţii!

Când totul se duce dracului, lumina răsare de unde nu te aştepţi

„Secretul fericirii la Reşiţa”, de Mihaela Michailov şi Mădălina Petre-Ghiţescu şi Matei Mircioane, regia Ştefan Iordănescu, scenografia Dorothea Iordănescu, este o tragi-comedie, în care alternează scene de un haz nebun, cu momente de o tristeţe sfâşietoare. În fapt, chiar şi momentele tratate cu umor şi sarcasm au o consistentă doză de tristeţe, astfel că, până spre final, se acumulează atâta greutate în atmosfera spectacolului, atâta zgură, dezamăgire, frustrare, încât totul pare că se duce dracului, într-un hău fără fund. Doar că, în unele faze se duce dracului cu inconştientă veselie, în altele cu conştientă disperare. Finalul aduce o gură de aer proaspăt, o undă de speranţă. Aceasta pentru că unul din personaje dezvăluie „Secretul fericirii la Reşiţa”, desigur, secretul fiind al său, dar, ar putea fi preluat şi de alţii. În mesaj este vorba despre încrederea în natură şi în oameni. Aceste elemente sunt esenţiale pentru supravieţuirea şi creşterea unei comunităţi (a Reşiţei), spune bătrânul înţelept, lucru dovedit şi de „tinereţea” fizică şi spirituală a personajului care transmite „mesajul pozitiv”, în ciuda faptului că a împlinit 92 de ani!

Nişte actori foarte mişto! Şi o echipă remarcabilă

Cei cinci actori reşiţeni din distribuţie, Camelia Ghinea, Ana-Maria Cizler, Andrada Samoilă, Dan Mirea şi Marius Tudor, realizează un adevărat tur de forţă, interpretând mai multe personaje, sărind de la o stare la alta, de la răs, la plâns, de la starea febrilă de râsu-plânsu, la starea tâmpă de aşteptare în gol, de la sensibilitate, la brutalitate, de la umor fin, la băşcălie grosolană, de la speranţă, la melancolie, de la sugiţuri colorate, de râs, la noduri grele de plumb, înghiţite în pumni. Mişto actori, cu mare disponibilitate de joc, realizând şi momente remarcabile de coregrafie, sub coordonarea Mădălinei Ghiţescu-Petre, secvenţe nu foarte spectaculoase, dar extrem de sugestive în economia spectacolului.

Cuvinte de bine avem şi la adresa scenografei Dorothea Iordănescu, cea care a realizat o atmosferă sumbră, de capăt de lume, potrivită cu starea de spirit a personajelor, construind un spaţiu după formula „de aici scapă cine poate!”, însă un spaţiu care nu interzice speranţa. Cuvinte de laudă merită Ildiko Fogarassy, care semnează muzica, Alexandru Stănescu - light-designerul, şi Sebastian Hamburgher - video-designerul.

Cel mai de laudă ar fi regizorul Ştefan Iordănescu, cel care, la final, ca de obicei, n-a ieşit pe scenă să-şi încaseze porţia de aplauze. El zice că la premieră gloria trebuie lăsată actorilor. Toată!

Adaugă comentariu nou

Powered by Jasper Roberts - Blog