Ioan Iancu – juristul care a învăţat să vorbească în limba poeziei!

În octombrie anul trecut, era doar avocat. Astăzi este şi poet, cu două cărţi de poezie publicate ceea ce, să recunoaştem, este cu adevărat o performanţă greu egalat în lumea literară. Autorul, Ioan Iancu, care profesează ca avocat la Reşiţa, dar nu numai, a ţinut să-şi prezinte cel de-al doilea volum, „Blocat în priza vieţii“, într-un mod asemănător cu cel de la prima lansare de carte „Croitorul de îmbrăţişări“, din noiembrie 2018.

Locaţia aleasă, una mai puţin obişnuită pentru astfel de evenimente. De fapt, au fost două – una în care s-a săvârşit momentul artistic-literar, o sală de şedinţe de la Casa de Cultură a Sindicatelor Reşiţa, şi o alta pentru protocolul ce a urmat. O lansare de carte simandicoasă, cu ştaif, cu mulţi, foarte mulţi avocaţi şi magistraţi, rude, colegi, prieteni veniţi de la Haţeg, Deva, Petroşani, Caransebeş şi Reşiţa, dar şi câţiva poeţi, scriitori şi oameni de cultură. Un band a întreţinut atmosfera în timpul, dar şi după consumarea lansării, în timp ce actorii Teatrului de Vest Reşiţa, Camelia Ghinea şi Sorin Fruntelată au citit poezii din volumul lansat.

Altfel spus, o seară cu revederi, bună dispoziţie şi poezie.

Cunoscut pentru severitatea intervenţiilor sale în astfel de situaţii, criticul literar Gheorghe Jurma, a fost mai înţelegător de data aceasta cu autorul şi a vorbit mai mult despre elementele colaterale ale poeziei şi mai puţin despre conţinutul propriu-zis al volumului respectiv. A făcut-o cu o eleganţă, cu convingerea că autorul a înţeles că pentru a scrie poezie este nevoie nu doar de dorinţă ori de perseverenţă.

„Deşi am terminat o facultate de filologie, şi de atunci am petrecut vreo 50 de ani la Cenaclul Semenicul, nu ştiu ce este poezia. O să credeţi că sunt pe dinafara lucrurilor, dar chiar nu ştiu. Am încercat de-a lungul anilor să mă dumiresc, să găsesc o definiţie cu care, după aceea, să merg la orice debutant să o pun peste poezia lui, şi definiţia asta să spună: «asta-i poezie, ăsta e poet». Nu s-a întâmplat lucrul acesta, ba chiar am constatat că orice poet adevărat este contra definiţiei. (…) N-aş putea aici, acum în momentul de faţă, să vă zic dumneavoastră ce e şi ce nu e. Din acest volum, ce e şi ce nu e poezie care să placă şi criticului literar, şi lui Marian Apostol, şi lui Constantin Rupa şi celorlalţi poeţi din sală. Dacă ne vom întâlni la cenaclu, s-ar putea să ajungem la un limbaj comun: un jurist să vorbească în limba poeziei şi poeţii să-i însuşească limbajul juridic“, a mărturisit Gheorghe Jurma.

Cunoscutul jurnalist şi scriitor Ion Ştiube a abordat discuţia din perspectiva timpului scurt în care au fost publicat cele două volume: „În noiembrie am participat la prima întâlnire şi iată la patru-cinci luni apare un nou volum, şi m-am întrebat care va fi noutatea pe care o aduce acum faţă de celălalt volum. Apoi mi-am amintit spusele unui rabin pe care l-am cunoscut personal: cineva care scrie merită în primul rând apreciere şi stimă pentru faptul că s-a aplecat asupra foii de hârtie. Am ascultat o foarte frumoasă melodie cântată adineaori pe versurile lui Ioan Iancu şi mă întrebam unde ar trebui să-l situăm noi pe Ioan Iancu: este textier, este poet? Cred că cele două cărţi publicate în jurul acestei întrebări se învârt. (…) Ce este preferabil: să scriem mult sau scrii foarte puţin şi să decantăm foarte mult din ceea ce scriem? Eu cred că din cărţile viitoare ale lui Ioan Iancu se va decanta ceva reprezentativ pentru el.“

Constantin Rupa a profitat de faptul că i s-a dat cuvântul şi a vorbit şi despre „Reşiţa literară“ o revistă lansată în urmă cu câteva zile al cărei redactor-şef este, nu chiar întâmplător, după cum a lăsat să se înţeleagă.

„Am aflat cu stupoare că oraşul cu poeţi, aşa cum este cunoscută Reşiţa, este oraşul cu muze. Faptul că muza îl vizitează în fiecare zi pe poet, la orice oră din zi şi noapte, în timp ce la Nicolae Sârbu muza nu mai urcă nici măcar până la etajul trei. Acum, şi muza asta are influenţe benefice, dar şi influenţe malefice, că dacă te vizitează la orice oră di zi, eşti obligat să scrii la orice oră din zi. Cartea de faţă o reeditează pe prima, în schimb putem spune că avem de-a face cu un alt Iancu, un poet mai aplecat peste partea tristă, dramatică a vieţii şi nu atât către cea ludică şi de parodie“.

Marian Apostol a făcut o trimitere la întrebarea lui Gheorghe Jurma despre ce este poezia, pentru a afirma convins că: „Părerea criticilor este foarte importantă, numai că ea nu garantează succesul şi nici eşecul unei cărţi. Criticul dărâmă o carte, aceasta ajunge în mâinile publicului, atinge nişte sensibilităţi, rezonează cu ceva.  Ce este mai important: ca ceea ce scrii să-i placă publicului sau doar unui grup restrâns de oameni? Ideal ar fi să găsim o zonă de echilibru, să placă şi publicului, să placă şi criticilor, dar mai greu e să se întâmple lucrul acesta“.

La cât de consecvent şi de harnic este Ioan Iancu, nu ar fi exclus ca în noiembrie să apară un alt treilea volum de poezie, ceea ce ar fi cu adevărat demn de Cartea Recordurilor.

Comentarii