Paradigma nesupunerii civile

O interesantă sinusoidă istorică pare să-și facă loc în Europa, imitînd, pînă la identificare, anul 2009. Europa stă pe un butoi cu pulbere de revolte sociale, ce riscă să explodeze pe masură ce drepturile omului și ordinea seculară sînt erodate. Organizaţia Amnesty International, avertiza: „Există din ce în ce mai multe semne de nellinişte politică şi violenţă, care se adaugă insecurităţii globale ce există deja din cauza conflictelor pe care comunitatea internaţională pare incapabilă sau nu vrea să le rezolve. Cu alte cuvinte, stăm pe un butoi cu pulbere de inegalitate, nedreptate şi insecuritate, şi este pe punctul de a exploda”, arăta şefa Amnesty, Irene Khan.

Violenţa şi instabilitatea sînt periculoase pentru securitatea globală şi costisitoare pentru contribuabili. Reacţia guvernelor? Simplă şi seacă. Ni se tot repetă, chiar şi nouă, românilor, care am avut doar tentative de proteste, că niciodată prin revolte şi proteste violente nu se schimbă o paradigmă. Nimic mai fals! Problemele sociale, politice şi economice agravate de criza economică sînt „o bombă cu ceas”! Eşecul pieţelor merge mînă în mînă cu frustrarea oamenilor. Între timp concepţia potrivit căreia social-democraţia, cu protecţia ei socială, educaţia scumpă şi asistenţa de sănătate pentru toţi este nesustenabilă în actuala perioadă tulbure, cîştigă teren. Tot mai multă lume se grăbeşte să proclame dispariţia statului asistenţial!

În realitate, este singura soluţie!

„Brexit-ul este produsul unei naţiuni fărîmiţate şi al unei clase politice care şi-a întors faţa de la reprezentanţii acesteia”, consideră un cronicar al The Daily Telegraph. Partea violentă nu vine din dorinţa oamenilor de „sînge”, ci din înverşunarea cu care clasa politică se opune schimbării dorite şi cerute de oameni!

La doi ani după ce au organizat un referendum ilegal pentru independenţă, separatiştii catalani au îndemnat marţi la „nesupunere civilă” ca „răspuns masiv” la o eventuală condamnare a liderilor lor, judecaţi pentru tentativa de secesiune din 2017, informează AFP.

Curtea Supremă, care a judecat din februarie pînă în iunie 12 lideri secesionişti catalani, dintre care nouă sînt în detenţie provizorie, în unele cazuri de aproape doi ani, urmează să-şi facă publică decizia în viitorul apropiat. Pedepse cuprinse între 7 şi 25 de ani de închisoare au fost cerute împotriva acestora.

„O condamnare a reprezentanţilor politici şi sociali ai ţării (Catalonia) ar reprezenta cel mai mare atac împotriva drepturilor noastre fundamentale”, a declarat fostul deputat secesionist de extremă stînga David Fernandez, dînd citire unui manifest al partidelor şi asociaţiilor separatiste. „Lansăm un apel tuturor cetăţenilor, ca ei să răspundă în mod masiv prin luptă non-violentă şi nesupunere civilă paşnică”, a adăugat el, fără a preciza ce acţiuni concrete ar fi preconizate.

Unii dintre responsabilii secesionişti prezenţi au evocat blocarea drumurilor din regiune pentru mai multe zile, manifestaţii de anvergură sau o grevă.

Acest apel la „nesupunere civilă” intervine în ziua celei de-a doua aniversări a referendumului interzis din 1 octombrie 2017, care a fost marcat de violenţe din partea forţelor de ordine trimise de guvernul spaniol pentru a împiedica votul.

Tensiunile s-au amplificat recent în Catalonia după plasarea în detenţie provizorie, joi, a şapte militanţi secesionişti, acuzaţi că au pregătit „acţiuni violente” în cadrul unui grup total nou, calificat drept „terorist” de Parchet. Partidele secesioniste, care controlează guvernul catalan, au adoptat în aceeaşi zi în parlamentul regional mai multe moţiuni care sfidează statul spaniol, legitimînd nesupunerea civilă sau cerînd retragerea Gărzii Civile din Catalonia!

Pe de altă parte, în Germania, Farul Europei, justiția a declanșat procesul împotriva unui grup de extremă-dreaptă responsabil de mai multe atacuri asupra emigranților. Grupul este format dintr-un amestec heteroclit de huligani, neo-nazişti şi skinheads din Chemnitz, care a luat fiinţă în climatul anti-migranţi existent în Saxa, în vara anului trecut şi care a culminat cu „vînătoarea de străini” pe stradă după ce un cetăţean german a fi fost ucis de un immigrant.

Atunci a fost demarat un grup on-line intitulat „Revoluţia Chemnitz”, iar într-unul dintre mesajele transmise de Christian Keilberg, prezentat drept liderul grupării teroriste de extremă dreaptă, chema la „război civil împotriva paraziţilor de stînga, a populaţiei zombi a lui Merkel, împotriva dictaturii mass-media şi a sclavilor acestora”.

Un raport al Biroului federal german pentru apărarea Constituţiei (BfV), spunea, în luna mai, că extremiştii de dreapta se pregătesc „pentru scenariul unui război civil”, fiind bănuiţi că adună arme şi explozibili „în pregătirea unui război civil“, temîndu-se de „dispariţia ordinii publice din ţară”.

Experţii în lupta anti-teroristă au subliniat faptul că există un fenomen în evoluţie ascendentă, folosirea reţelelor sociale pentru aducerea de noi adepţi şi pentru difuzarea de mesaje pentru organizarea de noi reţele. Dar nu ştiu dacă este suficient deoarece, mai nou, politicienii sînt cei care preiau mesajele de intoleranţă şi ură, instigînd la violenţă sau propunînd măsuri extreme împotriva adversarilor politici.

Privind înlăuntrul nostru naţional, lumea aşezată şi predictibilă pe care o cunoşteai a dispărut peste noapte, lăsînd, în locul ei, incertitudine şi frica zilei de mîine. Coeziunea socială nu mai există, solidaritatea se manifestă din cînd în cînd, cînd cuţitul ajunge la os, compasiunea apare mai rar. Societatea în care te-ai născut nu mai există!

Casandre instalate în posture cheie (să nu spun STATUL PARALEL!) prevestesc o nouă recesiune, imposibilitatea plății pensiilor și salariilor în următorii trei ani și 400.000 de concedieri în sectorul public! „Un Guvern cu prim-ministru tehnocrat va ajunge la putere în 2020 în România, care iniţial va lua măsura disponibilizării a 400.000 de bugetari, iar ulterior se va lua decizia renunţării la cota unică de impozitare şi adoptarea impozitării progressive”, le-a transmis marţi seară preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane, Dragoş Anastasiu, oamenilor de afaceri germani din România! Acesta a argumentat aceste posibile măsuri prin faptul că în următorii cel puţin trei ani nu vor exista bani pentru plata pensiilor şi salariilor bugetarilor conform actualelor Legi a Pensiilor şi a Salarizării Unitare, iar politicienii nu se vor atinge de pensii şi de salariile bugetarilor, astfel că singura măsură pentru Guvern de a obţine bani la buget ar rămîne renunţarea la cota unică de impozitare.

Spunea odinioară Adolf Hitler: „Dacă spui o minciună îndeajuns de mare şi o mai spui şi îndestul de des, va fi crezută”. Şi cui îi pasă de consecinţe?

Cauzele recesiunii prezentate de J K Galbraith în cartea lui „Marea Prăbuşire din 1929” erau: proasta distribuţie a veniturilor, un mediu de afaceri angajat în 2furtul corporatist”, o structură bancară slabă şi un dezechilibru între importuri şi exporturi. Nu spunea nimic despre parazitarea politică a economicului, a instituţiilor etc. America Marii Crize nu cunoștea această realitate de secol 21 din România!

După 30 de ani de la schimbarea „după manual” a Regimului Ceauşescu, România a dispărut de pe harta lumii. În acest moment, singurele componente economice prezente în ţara noastră sînt cele de la periferia lanţului de producţie, cele de consum direct şi cele de extracţie de materie primă. Asistăm la o accentuare a dezastrelor naturale, epuizare a resurselor energetice, creştere demografică corelată cu reducerea resurselor de apă şi hrană, încălzire a climei etc., fenomene ce continuă să influenţeze stabilitatea şi securitatea globală. „Prăbuşirea” unor state din cauza proastei guvernări, condiţiilor economice precare (Atenţie România!), tulburărilor sociale etc., răspîndirea conflictelor de tip etnico-religios, precum şi inconstanţa relaţiilor transatlantice rămîn o realitate a mediului de securitate actual.

Crahurile financiare şi catastrofele umane sînt ciclice. Fiecare ameninţă să fie mai grav decît precedentul! Avem nevoie de oameni care să gîndească un nou sistem şi cert este că paradigma trebuie schimbată, iar societatea nu numai că este pregătită dar şi cere aceasta schimbare!

Comentarii