Şomerul, banii şi munca cinstită

Să fi rămas fără loc de muncă la începutul anilor ’90 ar fi echivalat cu o adevărată dramă. Orice necaz să se fi abătut asupra ta, numai asta, nu. Şomajul este ceva neplăcut, chiar rău, aş putea spune, dar la vremea aceea reprezenta ceva pe care puţini tineri din ziua de astăzi şi-l pot imagina. Au existat cazuri în care cei disaponibilizaţi fie s-au îmbolnăvit psihic, fie şi-au pus capăt zilelor. La ora aceea, şomerul devenea un fel de paria al societăţii şi, chiar dacă nu era stigmatizat , era privit cu compasiune de vecini, prieteni şi rude. Mai puţin de colegi, fericiţi că nu erau în pielea celui trimis în şomaj. În sfârşit, şomerul suferea din convingerea că toţi ceilalţi aveau să spună despre el că, dacă ar fi fost un foarte bun meseriaş ori şi-ar fi văzut de treaba lui, nu şi-ar fi pierdut locul de muncă. În foarte multe cazuri, pentru el timpul se oprea dureros în loc.

La 30 de ani de la toate acestea, şomerii nu mai sunt luaţi în seamă de nimeni, în afară de cei de la agenţia de şomaj şi de institutul de statistică. Chestiunea a devenit atât de banală, încât până şi compasiunea colegilor, prietenilor sau a familiei a dispărut. Pentru unii pare nefiresc să nu trăiască o astfel de experienţă. Mai mult decât atât, puţini sunt cei care vor să-şi caute un loc de muncă ori să se dea jos dimineaţa din pat pentru salariul minim de economie. Se vaită atât ei, pentru câştigurile mici, cât şi patronii care îşi restrâng activitatea în lipsa forţei de muncă. Astăzi, nimeni nu mai lucrează de-a moaca, aşa cum ar fi acceptat să o facă în anii de după revoluţie, iar la bursele locurilor de muncă vin doar pentru că statul îi obligă să-şi caute loc de muncă, să nu li se taie indemnizaţia de şomeri.

Munca nu mai este o datorie onoare şi nici brăţară de aur, după cum se spunea pe vremuri. Din toate strădaniile aparatului de propagandă al regimului comunist s-a ales praful şi pulberea, pentru că puţini sunt cei care visează astăzi să fie înnobilaţi prin muncă cinstită, aşa cum ni s-a băgat în cap decenii la rând. În concluzie, la modă e sloganul cu „munca l-a creat pe om, dar nici lenea nu a omorât pe nimeni“. Tot ce contează  nu este cum câştigi banii, ci metodele folosite cât mai ingenioase, care să te îmbogăţească peste noapte.