„Atunci când ai promis că vii / Mi-am pus cămaşa de nylon...” A murit poetul Gheorghe Azap

De: 
MATEI MIRCIOANE
4 noiembrie 2014 - 13.50

G. AzapPoetul Gheorghe Azap a murit, ieri (3 noiembrie), la Ticvaniu Mic, la vârsta de 75 de ani. Gheorghe Azap este considerat de mulţi critici unul din cei mai importanţi poeţi ai Banatului, poate, cel mai important. În ultimii ani se retrăsese la casa lui din Ticvaniu Mic, unde trăia însingurat, primind foarte rar vizite. Conform propriilor mărturii, vremurile şi bătrâneţea i-au adus numai dezamăgiri.

Gheorghe Azap s-a născut în 26 iulie, 1939, la Ticvaniu Mic, şi-a făcut studiile gimnaziale la Ticvaniu Mic şi cele liceale la Oraviţa, Anina şi Timişoara. A debutat cu poezie, în „Scrisul bănăţean” (1958), dar a publicat prima plachetă de poeme, „Maria”, în anul 1975. A urmat o prodigioasă perioadă de creaţie, excelent primită de critică. A publicat, printre altele, volumele: „Bocceluţa cu plăpânde”, Ed. Albatros, Bucureşti, 1977, „Roxana, Roxana, Roxana”, ed. Albatros, Bucureşti, 1978, „Eţetera”, ed. Facla, Timişoara, 1979, „Cântece ştrengăreşti”, ed. Cartea Românească, 1981, „Vreo carte”, ed. Marineasa, Timişoara, 1995, „Tereremul ocarinei”, Editura de Vest, Timişoara, 1995, „Una sută de catrene, drese-n damf de damigene. Pagini din viaţa mea, cu popas lângă canea”, ed. Modus PH, Reşiţa, 2001, „Poeme de cinci stele”, Cluj Napoca, 2002, „Versuri din veacul ICSICS”, ed. Dacia, Cluj Napoca, 2010.

A publicat în volume colective şi în reviste. A primit premii şi distincţii literare. În 1995, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timişoara.

Din numele poetului au derivat verbele „azapează” şi „azapostentează”, precum şi adjectivul „azapian”. Despre poezia lui Gheorghe Azap au scris critici importanţi, ca de exemplu: Mircea Martin, Eugen Simion, Laurenţiu Ulici, Alexandru Ruja, Gheorghe Jurma, Ada D. Cruceanu.

„Acest poet sentimental, cu bune lecturi din suprarealişti, ascunde însă un fond tragic. (...) După o cunoscută definiţie, ironiştii sînt în poezie nişte sentimentali mascaţi. Gheorghe Azap nu-şi poartă masca până la capătul poemului.” (Eugen Simion, op. cit.)

Azap a fost un mare ludic, autoironist melancolic, rafinat distilator de cuvinte rare, care a scris şi poeme „ştrengăreşti”, pentru bucuria şi înţelesul tuturor (desigur, şi cu subînţelesuri), dar a creat şi o poezie ezoterică, încifrată, întreţesută cu intertexte, pentru gustul iniţiaţilor. Din vasta lui operă, poate, cel mai cunoscut poem, de către publicul larg, este „Peste răbdări”, un poem difuzat pe melodia celor de la „Pasărea Colibri”, cu vocea lui Mircea Vintilă.

Peste răbdări

Atunci când ai promis că vii
Mi-am pus cămaşa de nylon
Aceea cu pasmanterii,
Şi-n suflet încă un zorzon.

Mă lustruisem, pe bombeu
Păşeam atent, să nu mă sfarm,
Mişcându-mă, destul de greu;
Înfipt în blugii bleu jandarm.

Peste răbdări te-am aşteptat,
Încins de-un patos uriaş,
Să-ţi dărui moftul preferat
Şi-o trotinetă cu ataş.

Dar n-ai sosit nici mai apoi
Încât, de-a binelea posac,
Mi-am procurat ţigări de foi
Şi le-am topit cu basamac.

Vezi tu, acum la mine-n piept
Se zbat suspinele fierbinţi,
Şi n-am habar ce mai aştept
În lumea-n care tu mă minţi.

 

Copyright © 2010-2015, Argument, ISSN 2457–1067. Toate drepturile rezervate. | Citeste Termenii si conditiile. | Realizat si intretinut de LIDER DESIGN.
Powered by Morgan&Men SEO Consulting - Widget