Am aflat ce au făcut românii!

De: 
MATEI MIRCIOANE
22 aprilie 2015 - 10.55

Matei Mircioane Mai întâi vreau să mărturisesc că nu sunt insensibil la bani. De mic copil mi-am drămuit banii pentru îngheţată, ciocolată, pentru ringhişpil (tiribombă) sau pentru pistoale cu apă. Toate acestea mă făceau fericit, aşa că, prin extrapolare, am înţeles că banul poate aduce fericirea. Tot de atunci, bunicii şi părinţii mi-au băgat în cap ideea că banii se obţin prin muncă.

Faptul că trebuie să munceşti pentru bani nu mă făcea foarte fericit, dar l-am înţeles ca pe un sacrificiu pe care îl faci pentru a obţine (cumpăra) fericirea pe care ţi-o doreşti. Nu era cine ştie ce filozofie în toată chestia asta, era o atiudine venită din experienţa bătrânilor mei, dar şi din morala creştină, pentru că Isus ar fi spus „Cine nu munceşte, să nu mănânce!”, percept preluat mai târziu şi de comunişti. Aşa că, nu am fost tentat niciodată să câştig bani la loterie, adică la noroc. Deşi, nu spun că nu mi-ar fi plăcut, dar n-am avut pornirea necesară. Cred că am cumpărat maximum cinci bilete de loz în plic, în copilărie, iar la maturitate am jucat de vreo trei ori la loto. Evident, nu am câştigat niciodată nimic, pentru că, teoretic şi matematic, şi acolo trebuie să perseverezi. Bun, a venit capitalismul peste noi, a spulberat toate ideile preconcepute despre muncă, adică e bună şi munca, dar nu te îmbogăţeşte. Ca să te îmbogăţeşti, trebuie să faci afaceri. Eventual, politică şi afaceri. Eventual, jocuri de noroc! OK, astea-s regulile, încercăm să ne adaptăm. Am încercat să mă adaptez în sensul că am acceptat ideea, nu neapărat să fac afaceri, politică sau să joc la noroc. Pentru că nu cred că am stofă pentru aşa ceva. Deşi politică fac, însă fără bani. Deci, am încercat să muncesc în domeniile în care am câştigat unele deprinderi şi, important pentru mine, care îmi plac. Având convingerea deplină că nu mă voi îmbogăţi. Dar nu pot acuza pe nimeni, fiindcă a fost şi este alegerea mea.

A venit, acum, prostia asta cu loteria bonurilor fiscale. Personal, nu-mi imaginez cum poate un om să-şi petreacă timpul adunând mii de bonuri fiscale, aşezându-le în dosare sau în cutiuţe, pe luni, săptămâni, pe zile. De la început mi s-a părut o tâmpenie. Dar eram sigur că o să se găsească vreun pensionar nefericit, căruia nu-i plac nici tablele, nici pescuitul, care o să câştige un milion de lei. Şi nici nu-mi trecea prin cap să-l condamn. Există oameni ciudaţi pe lume şi, uneori, ciudăţenia lor este premiată. Surpriza mea a fost mare când am aflat că aproape 10.000 de români au avut bonul din ziua şi de valoarea celui declarat câştigător. Asta înseamnă că milioane de români au adunat bonuri anul acesta. Nu ştiam eu de ce erau aşa de îngânduraţi şi preocupaţi românii în ultima vreme: adunau bonuri pentru loterie!

Copyright © 2010-2015, Argument, ISSN 2457–1067. Toate drepturile rezervate. | Citeste Termenii si conditiile. | Realizat si intretinut de LIDER DESIGN.
Powered by Morgan&Men SEO Consulting - Widget