Fără ipocrizie, despre prostituţie

De: 
VICTOR NAFIRU
21 aprilie 2015 - 09.10

Victor NafiruÎn general, turismul este promovat cu un scop precis, legat, cum altfel, de obținerea unui profit cât mai mare. Așa o fac grecii, cu celebrele lor vestigii olimpiene, austriecii și nemții cu renumitele stațiuni pentru sporturile de iarnă și, mai nou, arabii care au învățat să transforme deșertul într-un paradis iar corturile beduinilor în hoteluri gen Burj al-Arab. Dacă unii scot bani din frumusețile naturii ori din locurile prin care au trecut hunii, romanii, teutonii și turcii, iată că sunt destui care știu să atragă milioane de doritori de turism sexual. Iar afacerea nu presupune o investiție nemaipomenită din partea statului, cu accesare de fonduri europene, ci pur și simplu răspunde unei nevoi venită din dorința turistului de a se simți bine în vacanță.

Astfel de locuri există pe toate continentele și chiar în țări civilizate, creștine, dar care nu amestecă niciodată lucrurile ce țin de credință, cu cele ce vizează plăcerile trupești.

În Amsterdam există celebrul Red Light District, cartier cu peste 300 de bordeluri în care, dintr-un singur foc, sunt create 5.000 de locuri de muncă. Fetele care lucrează acolo au carte de muncă și asigurare medicală. O altă țară civilizată și o celebră capitală europeană: Praga. Și aici vom găsi un Red Light, cu femei în vitrină care te îmbie să le cunoști îndeaproape. În cartierul St. Pauli din Hamburg, kilometrul zero al orașului este cunoscut ca și kilometrul păcatului, după numele bordelurilor existente și a show-urilor erotice ce se desfășoară acolo. Copenhaga este considerată capitala europeană a pornografiei, în timp ce în Madrid s-a înființat un muzeu de artă erotică. Să nu mai spunem de Thailanda, țară considerată de paradisul sexual al lumii. Până și indienii au ajuns să practice turismul sexual. Pentru că la ei prostituția este interzisă, s-a găsit soluția salvatoare prin care bogații din Orient sau Africa pot „cumpăra“ neveste pentru o lună. Mai nou, pe harta destinaților de acest apare și Țara Soarelui Răsare. Pe Facebook circulă o reclamă japoneză având ca temă tot turismul sexual.

În România, orice încercare de intrare în drepturi a prostituției a fost sortită eșecului. Nu pentru că parlamentarii sunt într-atât de pudici încât nu pot aborda un astfel de subiect, ci pentru că acestora le este teamă să nu-și pună în cap capii Bisericii Ortodoxe Române care reprezintă cel mai important electorat. La noi prostituția este un mare păcat, dar popii își tăvălesc în iarbă enoriașele ori le ciupesc de cur pe ulița satului sau când vin la spovedit. Noi nu o legalizăm, ci o lăsăm să zburde în voie în parcările și în cabinele camioanelor de cursă lungă, sub ochii îngăduitori ai polițiștilor. Ne arătăm indignați când trecem pe lângă fetițele care fac trotuarul, dar ne-am dori cât mai multe programe pornografice în grila televiziunilor sau bancuri deocheate cu femei dezbrăcate. Nu o lăsăm să ajute Guvernul să producă locuri de muncă, să aducă venituri la buget, ci o dăm la export de-a moaca, în timp ce statul se alege doar cu plăcerea perversă de a amenda, din când în când, târfele, așa, de ochii lumii, fiind convins că nu va încasa banii ăia niciodată.

La cât suntem de ipocriți, vrem să arătăm lumii că preacurvia este străină de valorile morale ale poporului român, că nici usturoi nu am mâncat, nici inima nu și-a dorit astfel de pofte lumești. Procedând așa, continuăm să văduvim statul de impozitul plătit pe plăceri, iar pe târfe, cu voia noastră, le lăsăm pradă peștilor și traficanților de carne vie, abandonându-le ca pe niște leproase, arătând lumii întregi cât de creștini suntem noi.

Copyright © 2010-2015, Argument, ISSN 2457–1067. Toate drepturile rezervate. | Citeste Termenii si conditiile. | Realizat si intretinut de LIDER DESIGN.
Powered by Morgan&Men SEO Consulting - Widget