Voluntarii de la GEC Nera se întreabă: „Cine plăteşte pentru eşecul soluţiei de la iazul Tăuşani?“

Problema poluării Clisurii Dunării, atât în partea românească a fluviului, cât şi în cea sârbească continuă să dea bătăi de cap autorităţilor, în ciuda unei investiţii derulată prin ministerul Economiei şi a promisiunilor specialiştilor de tot felul.

Într-un comunicat de presă, voluntarii Grupului Ecologic GEC Nera, din Oraviţa, atrag atenţia asupra consecinţelor  viitoare.

„Vântul îi «prăfuieşte» din nou pe locuitorii din Moldova Nouă cu deşeuri miniere de la iazul Tăuşani – Boşneag. Acum nu a existat energie electrică pentru funcţionarea aspersoarelor (care oricum nu funcţionau pe un asemena praf şi un asemenea vânt), la viitorul vânt probabil nu va fi forţă de muncă, iar la următorul nu va fi…“, se spune în comunicatul semnat de Doina Mărgineanu.
Cei de la GEC Nera spun că, specialiştii de la Ministerul Economiei, Agenţia de Protecţia Mediului şi Primaria Moldova Nouă au dat acorduri de mediu şi autorizaţii pe o soluţie tehnică care nu va produce stoparea poluării. Apoi se întreabă: „Problema este cine va plati eşecul? Cu siguranţă locuitorii din Clisură cu sănătatea şi cu taxele şi cu impozitele colectate la bugetul de stat de unde s-a finanţat proiectul“.

Din 2016, de la apariţia în spatiul public a acestei soluţii, GEC Nera s-a opus implementarii ei şi a cerut folosirea unei consolidari vegetative a iazului care ar fi funţionat fără energie, fără forţa de muncă, fără multe altele.

„Ar fi funcţionat singură! Petiţiile GEC Nera nu au fost luate in considerare de Ministerul Mediului, Ministerul Economiei , APM şi Primărie. Banii trebuiau aruncaţi pe apa Dunării sau cine ştie unde! În 2 aprilie 2019, poluarea din Clisură este şi mai rebelă deoarece suprafaţa iazului, în parte stabilizată în ultimii ani cu vegetaţie spontana, a fost răvăşită de utilajele celor care au «stopat» poluarea, iar praful a fost adus din nou în calea vântului“, se mai spune în comunicat.