Modelul Muntenegru

Muntenegru ne-a învins în această dimineață la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din Japonia. Șansa noastră de a merge în grupa principală a competiției depinde de meciul de vineri cu Ungaria. Ungaria, veșnicul nostru rival și dușman fie că e vorba de fotbal, handbal, tenis de masă ori de istorie.

Dar să revin la meciul din această dimineață. Ne-a învins Muntenegru, o țară cu suprafața unui județ de la noi și cu populația Timișoarei, dar cu o putere de luptă și dăruire cât cinci selecționate de-ale României la un loc. Un Muntenegru cu jucătoare în campionatul României, la CSM București și Rm. Vâlcea, care ne știau jocul mai bine decât oricare alte adversare, dovadă că au revenit, cu 15 minute înainte de final, când echipa noastră conducea la o diferență de patru goluri. Au înscris cinci goluri consecutiv, în timp ce handbalistele noastre și-au dovedit neputința din toate punctele de vedere.

Fără să fiu malițios, România a avut în teren o singură handbalistă, Cristina Neagu, restul jucătoarelor s-au dovedit niște cvasianonime care purtau, totuși, nume și prenume, tricouri și pantofi de sport. Niște jaloane în fața muntenegrencelor care au dat dovadă de profesionalism și dăruire. Cu o singură floare nu se face primăvară, iar faptul că ei, Cristinei Neagu, i s-a decernat pentru a patra oară în carieră trofeul de dea mai bună jucătoare a lumii nu ne-a ajutat cu nimic. La ceea ce am arătat astăzi, să zicem mersi că am învins Senegal și Kazhastan. Că nu ne întoarcem acasă cu zero puncte.

În ultimii zeci de ani, sportul în general, și handbalul în special, au făcut progrese extraordinare. Echipe care până în 1990, aceste țări nu aveau nici măcar campionate interne precum Brazilia, Japonia, Angola și Coreea de Sud, ca să nu mai vorbim de Spania ori de Muntenegru, domină competițiile mondiale.  Iar acest lucru se datorează, în primul rând, politicilor la nivel înalt. În acele țări, statul a investit mult și cu cap. A creat baza materială necesară și a angajat antrenori profesioniști, în timp ce noi am redus competiția la cel mult patru echipe competitive și ne-am mulțumit cu rezultatele ce veneau dintr-o inerție. Acest lucru este valabil și pentru fotbal, rugby, polo și gimnastică.

Așteptăm meciul cu Ungaria, dușmanul nostru tradițional, chiar și atunci când îl întâlnim la mii de kilometri distanță.