Azi-noapte am revenit în România, din „perfidul Albion”, care îşi pregăteşte bagajele să ne lase cu Europa şi cu problemele noastre cu tot, se regrupează, zice că, să îşi vadă de problemele ei. Care probleme, de când cu brexitul, nu-s puţine.
La începutul fiecărei competiţii sportive, fie că e vorba de fotbal, handbal, baschet, cricket, oină ori popice, competitorii îşi propun ceva. Să câştige campionatul sau competiţia respectivă, să se situeze între primele echipe, să nu retrogradeze ori să se facă de râs, dacă este vorba de întreceri individuale.
O amintire, pitită în vreun cotlon din scorbura memoriei și uitată acolo, mi-a fost reînviată de o poveste amuzantă (amuzantă, oare?), plină de miez, de așa-zisă înțelepciune populară. Problema nu e simplă, fiindcă este situată undeva la limita decenței, poate și la limita agresiunii psihice asupra unui copil.
Capii celor două bande de cartier aflate la putere discută apăsat şi contradictoriu despre suspendarea preşedintelui KWI, în onomatopeele stridente şi nespitalizate ale capilor din opoziţie. Parveniţii ăştia, cu călcîiele crăpate – vorba proverbului: cînd se urcă scroafa în copac… – fac jocurile în mizerabila provincie europeană, supăraţi pe unul ca KWI, care ar dori doar să ia cu ambele mîini de unde s-o nimeri.
Azi-noapte am revenit în România, din „perfidul Albion”, care îşi pregăteşte bagajele să ne lase cu Europa şi cu problemele noastre cu tot, se regrupează, zice că, să îşi vadă de problemele ei. Care probleme, de când cu brexitul, nu-s puţine.
La începutul fiecărei competiţii sportive, fie că e vorba de fotbal, handbal, baschet, cricket, oină ori popice, competitorii îşi propun ceva. Să câştige campionatul sau competiţia respectivă, să se situeze între primele echipe, să nu retrogradeze ori să se facă de râs, dacă este vorba de întreceri individuale.
Capii celor două bande de cartier aflate la putere discută apăsat şi contradictoriu despre suspendarea preşedintelui KWI, în onomatopeele stridente şi nespitalizate ale capilor din opoziţie. Parveniţii ăştia, cu călcîiele crăpate – vorba proverbului: cînd se urcă scroafa în copac… – fac jocurile în mizerabila provincie europeană, supăraţi pe unul ca KWI, care ar dori doar să ia cu ambele mîini de unde s-o nimeri.
RSS Feed