Articol

Vacanţa mea în Anglia se încheie astăzi. Două săptămâni de concediu în Anglia sunt numai bune. Românii mai vechi poate îşi aduc aminte de vremurile în care concediul la Marea Neagră era aproape o regulă. Şi atunci, zece, paisprezece, zile erau de ajuns. Din ziua a zecea începea să ţi se facă dor de casă. E drept că, aici, în Anglia, nu am locuit la hotel, ci... acasă. Câţiva membrii ai familiei mele şi-au găsit de lucru în Anglia şi s-au stabilit aici, pentru o vreme, şi m-au găzduit. Nimeni nu ştie cât timp va rămâne în Anglia. Dacă îi întrebi, fiecare îţi răspunde ceva de genul, „mai vedem!". Printre multele lucruri  pe care le-au învăţat în Anglia este şi acela că „nu trebuie să zici niciodată, niciodată". E adevărat că la această idee poţi ajunge lejer şi acasă, în locurile natale, dar, nu strică să vezi dacă e valabilă şi pe alte meleaguri. Şi, se pare că este! Evident, şi eu am fost întrebat dacă aş putea trăi în Anglia. Puteţi ghici cum am răspuns! Desigur, cu vorba înţeleptului, „mai vedem". 

Majoritatea zilelor, gazdele mele au fost la lucru, aşa că, o bună parte din timp, am fost „home alone" (singur acasă).  A fost O.K., pentru că aşa am putut să descopăr şi singur câte ceva din Anglia surprinzătoare. 

Anglia este un loc în care se poate trăi. Din punct de vedere al confortului, se poate trăi mai bine decât în multe, multe, alte locuri din lume. Sigur, nu este perfectă. Şi aici se fac greşeli, se fură, se înşeală. Există politicieni şi politicianism, extremişti, boschetari, nebuni. Numai eu am văzut vreo doi care predicau biblia în stradă. E drept că după culoare erau din Africa. Dar, cred că nu o să surprind pe nimeni dacă spun că în Anglia se poate trăi mult mai confortabil decât în România. Oricare cetăţean din Anglia, care are un serviciu, are condiţii de trai mai bune decât românul din clasa socială medie sau, chiar, şi din clasa de sus din România. Se munceşte mult, în ordine şi disciplină. Acestea, şi multe altele, care ţin de istorie, de mentalitate, fac din societatea engleză una eficientă. Şoselele, căile ferate, iluminatul, apa şi canalizarea, noua tehnologie, serviciile publice, toate sunt la standarde ridicate. Nu vorbesc despre educaţie, că n-am văzut pe viu, nu ştiu, nu cunosc decât din auzite, din lecturi. Din citite, se pare că universităţile engleze sunt apreciate în lume. 

În ciuda acestui fapt, cred că ştie oricine, fericirea nu se găseşte în Anglia. Aşa cum nu se găseşte în nicio ţară anume. Fericirea este un ţinut interior, care poate fi vizitat, relativ rar, de către cei ce rămân pregătiţi să o primească. Am zis „rămân pregătiţi", pentru că fericirea NU este o „ştiinţă" care se învaţă cu timpul. Avem acces la fericire în copilărie, ne naştem gata pregătiţi pentru ea, apoi, încet, încet, pierdem capacitatea de a fi fericiţi, aşa cum ne pierdem abilitatea de a ne căţăra în copaci. Muşchii şi tendoanele se rigidizează. Aşa ni se rigidizează şi concepţiile despre lume şi viaţă  Din fericire, memoria ne poate readuce în vremurile fericite ale copilăriei, indiferent dacă ne aflăm în Anglia sau la Reşiţa. Însă, dacă trăieşti mai aproape de locurile copilăriei, ai impresia că poţi fi mai fericit. Poate e doar o impresie. Mai vedem.