Articol

Astăzi, jurnaliştii din Reşiţa se solidarizează. Cel puţin teoretic, pentru că există o chemare la solidaritate, pentru a compătimi (împreună!), cu Express de Banat, publicaţia reşiţeană condamnată pentru că ar fi insultat şi afectat imaginea publică a unui şef de instituţie judeţeană. Solidarizarea aceasta ar fi, cumva, o minune, pentru că jurnaliştii din Reşiţa mai puţin solidari ca acum, ca anul acesta, ca anul trecut şi de când sunt, n-au fost niciodată! Şi nici nu e de mirare.

Presa din judeţ e fărâmiţată în grupuri de presă minuscule, de câte 3, 4, maxim 6 persoane, cu excepţia radioului public, care are câteva zeci de redactori şi reporteri. Grupurile de presă funcţionează pe sistemul societăţilor comerciale de producţie. Produc articole, ştiri, informaţii, emisiuni şi le „vând” publicului. Aşadar, fiecare grup e în concurenţă cu ceilalţi. Pentru bani. Ca la tarabele din piaţă. Nu e peiorativ, nu e de râs. Tarabele din piaţă nu sunt de râs, fiindcă pătrunjelul, ceapa verde, merele sau perele nu sunt de râs. Sunt cel puţin la fel de importante ca şi ştirile. Şi, tot ca la tarabele din piaţă, grupurile de presă au şi interese comune. Comerţ liber, presă liberă. Asta vrem (printre altele). Deci, presa s-ar putea solidariza în cazul susţinerii ori apărării unui interes comun. Acum, ar fi cazul.

Problema e că nu-mi place tot ce se vinde pe piaţă. Au apărut produsele contrafăcute, produsele toxice, produsele împachetate strălucitor şi fără conţinut. Dincolo de ceea ce poate face protecţia consumatorului, ţine de consumatorul însuşi să aibă gust, fler, discernământ, să aprecieze ce e sănătos şi ce nu pentru propriul organism.

Din punctul meu de vedere, Experss de Banat e o publicaţie destul de bună, care a ales calea americană a „agresivităţii” jurnalistice. Acest fel de a face jurnalism este considerat unul modern. Adevărul este că pe această cale ies la suprafaţă multe cazuri dubioase, suspecte, ilegale. Justiţia se şi foloseşte de anchetele şi dezvăluirile jurnalistice, tot aşa cum presa „vinde” producţia de rezoluţii, soluţii, decizii, hotărâri ale justiţiei. Numai că, de data aceasta, presa şi justiţia au ajuns în conflict. Nimic nou sub soare! Aparent, presa şi justiţia. Pentru că, în realitate e vorba despre oameni şi sentimente. Asta e problema, când vine vorba de oameni şi sentimente, nici Dumnezeu nu poate stabili cu exactitate cauzele şi împrejurările, dreptatea şi adevărul, dar justiţia!. E mai puţin vorba de fapte, ci de impresii subiective. De aceea şi zic: impresiile subiecive pot face parte din arsenalul presei, dar nu şi din cel al justiţiei. De acolo şi sintagma: Justiţia e oarbă! Adică, ar trebui să fie oarbă, în sensul că nu se lasă impresionată de lacrimi, de frumseţe, de urâţenie, de ură şi simpatie, de amintiri. Judecă fapte. În realitate nu este chiar aşa. Şi în justiţie lucrează oameni. Cel puţin, aşa sper!

Din acest motiv, mă voi duce să mă solidarizez cu colegii de la Express de Banat. Să ne lăsăm pixurlie jos, într-un semn de protest şi solidaritate. O chestiune de sentiment şi emoţie. Dar, după momentul simbolic, îmi iau pixul înapoi. Şi nu cred că e chiar „Vinerea neagră a libertăţii presei”. E o vineri mai întunecată şi ploioasă. Şi mai avem de scris.