Suntem în Poiana Lupului. Cineva, un bărbat vârstnic, cu părul sur, barba scurtă şi albă, îmi povesteşte despre greutăţile din vremurile comunismului în România. Zice că e neamţ, ar avea şi ceva sânge de evreu, şi s-a născut undeva prin stepele ucrainiene, la Stalino, pentru că părinţii săi, şvabi din Banat, au fost deportaţi acolo într-un lagăr de muncă, să plătească datoria de război a României.
Trece peste copilărie, sare direct la viaţa lui din Timişoara, unde a fost elev şi student la filologie. A terminat filologia, dar n-a vrut să fie profesor. Îmi spune că dascălii lui, care erau propagandişti ai sistemului, l-au determinat să se ferească de sistem. Autodidact, a învăţat să cânte la chitară şi la pian. Şi a cântat în diverse trupe. Dar, numai în spaţiul privat, pentru că avea interdicţie să apară la radio sau televiziune. Nu avea origine sănătoasă. După 1990 interdicţia a dispărut, a cântat la festivaluri, în ţară şi în străinătate, iată, chiar şi la Gărâna. Tonul cu care îmi povesteşte este unul încărcat cu energie pozitivă. Şi are nişte luminiţe în ochi. Apoi, îmi spune ceva uluitor. Să ştii că eu îi sunt recunoscător comunismului! Îi sunt recunoscător, pentru că mi-a permis să învăţ să-mi caut libertatea într-un spaţiu închis!
Ha, ha, nu mă aşteptam să dau peste încă un nostalgic, am vrut să gândesc, în timp ce rostea prima frază. Apoi, când şi-a terminat raţionamentul, am înţeles că e altceva. Am înţeles că vorbea despre roata istoriei, despre greşelile istoriei, despre greşelile personale, despre reuşitele personale, despre nenorocitele de sisteme şi nenorocitele de femei şi nenorociţii de bărbaţi, despre minunaţii oameni, despre care, îmi spune, „sunt lumina lumii!” Şi fără toate acestea câte s-au întâmplat, cum n-am vrut (sau am vrut?) să se întâmple, ne-au adus pe noi doi, într-o seară de iulie, în Poiana Lupului, să bem bere şi să ne simţim ca nişte semizei, care par că înţeleg ceva din această lume.
Bărbatul despre care vorbim este muzicianul Tony Kühn din Timişoara, personalitate a jazzului românesc.