Articol

Două articole din presa engleză, preluate, apoi, de presa franceză, mi-au atras atenţia zilele trecute. Este vorba despre relatarea unor întâmplări de pe plajele din sudul Franţei, în care au fost implicaţi poliţişti comunitari şi femei musulmane. Într-unul dintre articole, însoţit de fotografii, se prezintă cazul în care o echipă de poliţişti comunitari o obligă pe o femeie musulmană, aflată pe o plajă, la Nisa, să-şi dezbrace vălul înfăşurat în jurul capului, pe gât şi pe umeri. În alt articol este prezentat cazul unei femei care a fost amendată de poliţişti, pentru acelaşi motiv, purta vălul islamic la plajă.

Articolele au creat controverse şi dezbateri publice, deoarece, de exemplu, în presa engleză au fost prezentate drept un abuz al poliţiştilor. Cum că prin atitudinea lor, poliţiştii le-au traumatizat pe bietele femei ieşite să se răsfeţe la soare. De menţionat ar mai fi că în cazul de la Nisa, femeia, pe sub văl (prosopu’ ăla mare şi gros) purta burkini. Celor care n-au aflat încă, le spunem că s-a inventat şi burkini, un costum de baie a cărui denumire vine din combinaţia hilară dintre burqa şi bikini. Burkini este un costum mulat pe corp, care acoperă tot corpul cât şi capul, lăsând numai faţa şi tălpile descoperite. Asta  în ideea că femeile sunt esenţa păcatului şi trupul lor nu trebuie să fie văzut de către mai puţin păcătoşii bărbaţi! Burkini a avut mare succes în rândul femeilor musulmane, care, iaca, au avut şi ele ocazia să iasă pe plajă şi la baie mai lejere, nu ca nişte corăbii cu pânze grele. Problema este că francezii, după cumplitele atentate criminale ale islamiştilor care au răvăşit Franţa, nu prea văd în burkini un costum de baie, ci un simbol al aderenţei faţă de islam. Aşa că, mai multe primării din localităţile de coastă ale Franţei au interzis burkini. Adică, ori vii la baie şi te dezbraci, ori te dezbrăcăm cu poliţia!

Dincolo de tragismul unor evenimente anterioare, dincolo de tragi-comicul „luptelor de plajă”, cu dezbrăcarea ori alungarea femeilor împachetate în burkini şi în văluri, reţin un paradox al mentalităţilor aflate sub vremuri. Cu mai puţin de 100 de ani în urmă, în acelaşi Occident, poliţia umbla pe plajă cu metrul în mână, să măsoare dacă nu cumva femeile în costume de baie au cracii pantalonilor prea scurţi. Dacă pantalonaşii nu acopereau piciorul până aproape de genunchi, femeile impudice erau amendate şi obligate să se îmbrace. Nu-l uităm nici pe simpaticul jandarm din Saint-Tropez (Luis de Funes), care, într-un film din urmă cu o jumătate de veac, pândea pe plajă femeile nudiste, să le aresteze.

Luând lucrurile abrupt, astăzi, poliţia umblă pe plajă să dezbrace femeile. Ce nebunie! Cum se mai schimbă vremurile!