Este clar, ne aflăm la sfîrşitul unui ciclu de prosperitate de 20 de ani! Europa se află în plin proces de redefinire în anul electoral 2017: alegeri în Olanda, Franţa, Germania, cel mai probabil şi în Italia, referendum în Spania - Catalonia, dar poate cel mai important este procesul de redefinire continentală, aflat în plin proces de negociere. Carta Albă asupra Europei urmează să fie definitivată în următoarele săptămîni pentru a fi prezentată pe 25 martie drept text fundamental, programatic, la summit-ul extraordinar de la Roma.
Un important observator strategic internaţional califica situaţa actuală drept cea mai complicată situaţie internaţională din anii 30 încoace, iar unul dintre puţinii experţi români în securitate, pe care îl respect, aprecia că ne aflăm într-un "punct de inflexiune" în care curba istoriei se poate modifica NEPREVĂZUT, RADICAL şi DRAMATIC! Situaţia geo-strategică a lumii se modifică dramatic, Europa nu este lovită doar de tensiuni interne, criză economică, tensiuni cu NATO şi ONU, dar mai este afectată şi de îmbătrînire şi descreştere demografică şi, deşi unica şansă este imigraţia masivă, radicalizarea discursului anti-imigraţie a căpătat dimensiuni imposibil de anticipat în urmă cu cîţiva ani. De unde şi ideea privind o construcţie viitoare care să poată implica, să vedem exact în ce formă, o Europă cu două viteze, ceea ce înseamnă, de fapt, restartarea proiectului iniţial în jurul statelor din nucleul dur: Germania, Franţa, statele din Benelux, Italia şi Spania. În traducere, cum spunea Charles Michel, primul-ministru belgian, va trebui să ne gîndim la o Europă cu două viteze, cu un nucleu dur, care va fi cel al zonei euro, deoarece aceasta este singura care se poate constitui în motor al reformelor şi pol de dezvoltare.
Există şi varianta cealaltă, cea a a ieşirii din sistem a unuia sau mai multor state, după modelul oferit de Marea Britanie. Cu asumarea costurilor, chiar dacă drumul respectiv înseamnă intrarea în zone necunoscute. Sigur că există, chiar cultivată cu entuziasm de actori geo-strategici care văd în asta o cale regală imediată de a căpăta controlul pe zone largi de influenţă. Fiecare negociază acum sub sentimentul unei urgenţe extreme! Paul Magnette, preşedintele Regiunii valone, declara, la rîndul său, că în perioada următorilor 25 de ani, ţările din afara zonei Euro ar putea chiar să se separe de nucleul central: „Îmi imaginez un Brexit urmat de un Polexit, un Ungaroexit, un Romexit, un Bulgarexit”. Ar fi chiar ceva de dorit să se întîmple, continua el să răspundă întrebărilor jurnalistului de la L’Echo: „Asta ar permite să oprim puţin concurenţa internă: ne vom găsi atunci între ţări care sînt mult mai apropiate la nivel de PIB şi de model socio-economic... Cred că Europa nu va scăpa de o formă de mare dezintegrare politică...”.
De aici, importanţa cu totul deosebită a zonei denumită Mitteleuropa, grupul de ţări despre care unii analişti prognozează că se poate coagula în noul proiect european. Specificitatea central-europeană reapare azi în cadrul dezbaterii asupra viitorului Uniunii mai ales prin prisma faptului că solidaritatea regională din Europa Centrală este îndreptată împotriva funcţionării UE! Datorită numărului în creştere al statelor membre, ideile regionaliste nu ar putea oare oferi o nouă sursă de inspiraţie pentru a face să funcţioneze şi să dureze Uniunea Europeană?
Cancelarul german Angela Markel declara direct, cu ocazia summit-ului de la Malta: „O Uniune Europeană cu viteze diferite în care nu toţi vor participa de fiecare dată la toate etapele de integrare”. Asumat, proiect european, regionalizat şi grupat pe state, enunţat într-o singură propoziţie de cel mai influent lider continental şi susţinut de reprezentanţii Belgiei, Olandei şi Luxemburgului, dar şi ai Italiei şi Spaniei.
Dar noi ce avem de spus, ca stat membru cu drepturi depline în UE? Care ne sînt aspiraţiile, care ne sînt cererile, care ne este viziunea asupra Europei? Un răspuns ar trebui să vină de la preşedintele tuturor românilor, Klaus Werner Iohannis!
RSS Feed