Articol

Toţi musulmanii vor în Germania! Mărşăluiesc peste mirişti, arături, grădini şi livezi, peste garduri de sârmă ghimpată, prin gări, sate şi oraşe, către o ţintă miraculoasă! Ce cred ei că vor găsi acolo, în Germania? Credeţi că îl caută pe Allah? Nicidecum. Ei vor confort, apă şi săpun, cârnaţi şi leberwurşt, televizoare, maşini de spălat şi autoturisme germane. Aceasta este ţinta, acesta este obiectivul. Dar,... Dar spre această ţintă îl cară cu ei şi pe Allah! Îl aduc din Orient. Fără să ştie că acesta este cel care i-a împiedicat să aibă toate acele bunuri după care tânjesc, i-a împiedicat să aibă pacea pe care zic că şi-o doresc pentru ei şi copiii lor.

Fenomenul, dincolo de drama de amploare a milioane de refugiaţi, mulţi dintre ei morţi, înecaţi, sufocaţi, striviţi pe drum, cred că trebuie să trezească şi conştiinţa tuturor statelor europene, a oamenilor, că statele trebuie să rămână laice şi trebuie să lupte pentru aceasta, cu legi şi cu forţe de ordine. Exhibarea credinţelor religioase în spaţiul public nu poate naşte decât tensiune şi conflict. Europa, din punctul meu de vedere, trebuie să le spună refugiaţilor, dacă îi primeşte (şi văd că, oricum, nu are încotro), că dacă vor să rămână în Europa, să nu vină cu Allah în braţe. Şi, dacă, totuşi,  l-au adus ascuns prin buzunare, ori în suflet, să-l ţină acolo. Să nu iasă cu Allah în stradă! Pentru că strada e pentru circulaţie, e pentru ca să ajungem mai repede la serviciu, acasă, la piaţă. În mod excepţional, strada e pentru sărbătoare. Şi pentru REVOLUŢII!  Dar, cu siguranţă, noi nu vrem o revoluţie islamică în Europa. Cel puţin, eu ştiu că nu vreau!

Dacă Europa va funcţiona ordonat, disciplinat, şi statele europene vor accepta să-şi împartă refugiaţii, iar România, cum s-a şi anunţat deja, va primi aproape 2000 de imigranţi, trebuie să li se spună răspicat care este ordinea în ţara noastră. Care este ordinea în România, stat laic. Cine nu o respectă să fie expulzat!

Aceasta este părerea mea. Despre construcţia unei noi, mari, moschei în România, nici nu vreau să aud!