mere

Ca la fiecare început de an, spaniolii se dovedesc generoşi cu românii care vor să câştige un ban în plus muncind în agricultură. Contractele se derulează prin AJOFM, reţeaua EURES.

Un prim contract este oferit de firma Fresgilera S.L. din regiunea Huelva, localitatea Lepe-Huelva, care oferă 50 locuri de muncă la recoltarea căpșunilor, nectarinelor, afinelor, etc.

Programul de lucru este între orele  8-15 , cu o pauza de masă de o jumătate de oră. şi nu se solicită cunoaşterea vreunei limbi străine, salariul oferit fiind de 38 euro net/zi.

Agricultura ne poate salva. Nu mă refer la agricultura de subzistenţă, cea care datorează totul celor şase ari de grădină în care ţăranul adună la un loc şi straturi de ardei, roşii şi ceapă, pune şi cartofi, şi câţiva butuci de vie şi trei-patru pomi fructiferi, başca tufe colorate de flori, ci la una performantă. Sau măcar comparabilă cu cea de până în 1990.

Citeam nu de mult că un ambasador din Ţările Nordice, Norvegia, dacă nu mă înşel, ne făcea idioţi şi tâmpiţi, cu subiect şi predicat. E adevărat, nu spunea „Bă, voi sunteţi tâmpiţi?” dar asta se deducea din dilema în care se afla urmaşul vikingilor: „Cum să imporți tu, România, cireșe din Africa de Sud, usturoi din China, fasole din Etiopia, praz din Egipt, mere din Polonia, lăptuci din Brazilia?

Cunoscuta sintagmă din abecedarul copilăriei noastre „Ana are mere” nu mai este la modă. Ce dacă nu mai are mere sau pere, cum ar spune un copilaş de clasa I-a? În zilele noastre ar părea o discriminare vorbind doar despre merele Anei, cât timp market-urile sunt pline de banane, portocale, kiwi, mango, ananas, mandarine, pomelo şi câte şi mai câte fructe aduse din toată lumea.

Generaţii de copii ştiau lucrul ăsta din primele zile de școală. Le era suficient să fi deschis Abecedarul  la prima literă  din alfabet, unde aflau, cu încântare, că „Ana a-re me-re”. Roşii, mari, frumoase şi neaparat dintr-un soi românesc. Spun neaparat, pentru că pământul patriei era plin de plantaţii cu meri ionatani, golden ș.a.m.d..