rahat

Secretarul general al Pro România, deputatul de Caraş-Severin Ion Mocioalcă, a reacţionat la vizita pe care preşedintele PSD Liviu Dragnea a efectuat-o sâmbătă la Reşiţa. La două luni după ce a decis să demisioneze de la şefia PSD şi să treacă în partidul condus de Victor Ponta, Mocioalcă declară că nu a fost surprins de faptul că bănăţenii din Caraş-Severin l-au primit pe Liviu Dragnea cu cătuşe, ceas deşteptător şi rahat turcesc. Şi în timp ce la Reşiţa aveau loc toate acestea, Victor Ponta şi Corina Creţu strângeau semnături pentru Pro România.

Toate acestea s-au întâmplat în „Sâmbăta morţilor“ sau „Moşii de iarnă“, mare sărbătoare ortodoxă, în care credincioşii au mâncat piftii, zi în care s-a nimerit ca şi PSD Caraş-Severin să organizeze conferinţa extraordinară de alegeri. Vestea că la conferinţă erau aşteptaţi Liviu Dragnea şi Codrin Ştefănescu i-a determinat pe oponenţii acestora să-i aştepte în faţa curţii Liceului de Arte „Sabin Păuţa“, unde a avut loc evenimentul.

E jale mare! Tocmai a ajuns! Numai că, unii nu realizează acest lucru aşa de mult sînt obişnuiţi cu el! E ca şi cum ai locui în Kandahar, cîteva luni, şi te obişnuieşti cu mirosul emanat de rigolele şi toaletele publice amplasate chiar în mijlocul drumului. La un timp, mirosul acela fetid devine o a doua natură. Sau, ca la Bucureşti unde politicienii mîncători de..., se răzbună cu sălbăticie pe poporul român! De aici, aşa se vede!

O întrebare la care greu se găseşte răspuns, iar ea revine de fiecare dată când plouă mai tare în Reşiţa, iar gurile de canal nu sunt în stare să preia apa căzută din cer. În opinia primarului Ioan Popa, situaţia se datorează faptului că municipiul reşedinţă de judeţ  nu beneficiază de magistrale separate, pentru menajer şi pentru pluvial. La aceasta se adaugă faptul că, în timpul asfaltării din urmă cu câţiva ani, constructorul ar fi acoperit gurile de canalizare pluvială.

Dar de ce nu ar ieşi? Doar pentru că e iarnă, e vreme de tot rahatul, pentru că e sâmbătă seara, zi de weekend? Sau, pentru că mai potrivit ar fi să-şi ia iubitele şi amantele de mână, să se piardă printre chefliii unei cîrciumioare şi să rătăcească printre galantarele de la mall? Sau, de ce e nevoie să vină la Bucureşti de la sute de kilometri pe jos, cu trenul sau cu maşina?