spectacol

Cu siguranţă, momentul cel mai şocant al celei de-a VII-a seri a festivalului reşiţean l-a constituit apariţia lui Superman, cu tradiţionalii săi chiloţi roşii, în spectacolul „Nora”, de Henrik Ibsen, în regia lui Gelu Badea. Apariţia lui Superman în povestea Norei poate fi justificată istoric, deoarece, regizorul plasează întâmplarea undeva prin secolul XX, când apăruseră telefoanele fixe şi aparatele de fotografiat, iar în America apăruse deja şi supereroul Superman, deci, aproape cu 100 de ani mai târziu decât perioada din care îşi inspirase Ibsen povestea dramatică.

Asociația Diaspora Biserică și Școală  organizează, sâmbătă, 20 februarie, de la ora 15.00, un spectacol de teatru de păpuși în limba maghiară, cu traducere simultană în limba română, la Sala Lira a Liceului de Arte „Sabin Păuţa” din Reşiţa.

În aceeaşi sală, începând cu ora 17.00, Molnár Bence, actor al Teatrului Maghiar din Timișoara, prezintă comedia, one-man show,  „Kifordulás” (Răsturnare), după Petöfi Sándor. Intrarea este liberă.

A patra seară a festivalului de la Reşiţa a fost cu surprize. Mai întâi, am avut surpriza să vedem „un Cehov”, o producţie a Teatrului de Artă Deva, despre care nu putem spune că a fost special, dar diferit a fost cu siguranţă. Un spectacol în care personajele din cunoscuta comedie „Cerere în căsătorie” a lui Anton Pavlovici Cehov sunt mult îngroşate, iar textul, presărat cu glumiţe moderne şi contemporane, nu întotdeauna inspirate, duc spectacolul în zona parodiei.

Seara de miercuri, 17 februarie, a festivalului de teatru de la Reşiţa a fost una specială, cu spectacole bune, spectacole care te fac să meditezi asupra sensului vieţii şi, eventual, asupra absurdităţii existenţei umane. Aşa cum se obişnuieşte la festivaluri, pe lângă spectatorii plătitori mai sunt şi invitaţi, fie oameni de teatru, fie dintre cei care au sprijinit teatrul.

Seara a treia a Festivalului Internaţional de Teatru de la Reşiţa a fost înaltă. A fost o seară cu spectacole bune, care pun probleme, spectacole cu substanţă, care oferă subiecte de meditaţie şi îl încarcă pe spectator cu emoţie, făcându-l să iasă din sala de spectacol altul decât cel care a intrat.