Editoriale

De două luni, în România nu se vorbește decât cum să scapi din închisoare. Amnistia și grațierea, împreună cu celebra OG 13, au scos lumea în stradă. Știm pentru cine au fost gândite și pregătite, iar faptul că pe lângă mai marii zilei scăpau și alții este o altă problemă.

În orice casă de român se adună tot felul de lucruri vechi, de la pungile de plastic, înghesuite între frigider şi perete, până la haine vechi, telefoane, încărcătoare, televizoare, alte electrocasnice. La un moment dat acestea sufocă locuinţa, dacă nu faci efortul să scapi de ele.

Cum este mai bine să fii pe lumea aceasta? Bogat sau sărac? Să ai tot ce îți poftește inima ori să fii sărac lipit pământului, să nu ai nici după ce bea apă? Să-ți rogi moartea, cum se spune în popor, sau să nu mai știi ce să faci de atâta bine?

Prietenul, colegul întru jurnalism şi omul de afaceri reşiţean Dan Popoviciu face valuri. E vorba de „valuri pozitive”, în opinia mea, din acelea care nu răstoarnă corăbiile, ci semnalează prezenţa unui ţărm. Un ţărm dorit. Printre „ţărmurile” sau obiectivele de dorit într-un oraş sunt şi acelea ca acesta să fie curat, civilizat, fără cerşetori şi căutători prin gunoaie.

În folclorul românesc, „babele“ din luna martie sunt asociate cu legenda Babei Dochia. Alegându-ne o zi din cele nouă ale începutului de lună ne imaginăm stare de spirit  din cursul anului, norocul ce va da peste noi și cât de suciți sau de buni vom fi. „Baba“ aleasă reprezintă fie belșugul, împlinirile și bucuria, fie tristețea, dezamăgirea ori sărăcia.