Editoriale

După ce toată săptămâna am scris editoriale despre politică și politicieni corupți, astăzi, că tot e sâmbătă, voi aborda un subiect mai lejer. Unul care tratează nesimțirea și lăcomia. Nu a amărâtului care nu are ce mânca, ci a îmbuibatului care se crede că i se cuvine orice atâta timp cât se află într-o funcție publică de conducere.

În zilele lungi de vară, din copilărie, jucam un joc stupid, născut din plictiseală, că n-aveam minge pentru o miuţă şi nici chef să jucăm ascunsa. Stăteam, aşa, pleoştiţi de căldură, când, unul, enervat de atâta veşnicie, lansa provocarea: „Cine ajunge ultimul la pom, mă-sa-i curvă!”. Şi toţi o zbugheam spre pomul indicat, să ne apărăm mamele.

Este întrebarea pe care mulți ne-o punem dimineața când, încă adormiți, butonăm canalele televiziunilor de știri. Până nu demult, la ora aceea ne interesa doar prognoza meteo. Astăzi, ne-am obișnuit să vedem, în direct, cum DNA ȘI DIICOT îi saltă la grămadă pe evazioniști și directori de instituții ale statului, proxeneți și primari, traficanți de droguri și parlamentari.

Amanţii ies întotdeauna la suprafaţă, atunci când e vorba de iubire. Dacă e vorba numai de atracţie fizică, relaţia poate rămâne secretă, mai ales că, de obicei, nu durează. Dar, când e vorba de iubire, şi în special când e vorba de iubirea a două persoane publice, relaţia răzbate ca soarele printre nori, inundă strada, terasele, colţurile blocurilor, presa şi feisbucu’.

Am văzut-o săltată de mascați la o oră de maximă audiență, purtată cu cătușe ca pe o infractoare periculoasă, urcată și coborâtă din dubă, plimbată prin fața camerelor de luat vederi, înghesuită într-o cameră a arestului bucureștean care colcăia de gândaci și unde o pătură veche ținea loc de ușă la veceul turcesc.