Articol

După întâlnirea avută cu reprezentanții protestatarilor, Klaus Iohannis a promis că va veni în mijlocul lor, fără să precizeze ziua și ora când se va întâmpla așa ceva. Vrea să le facă o surpriză oamenilor, să nu se creadă că transformă vizita de curtoazie într-una de imagine. La cât de grijuliu se arată și la cât de surprinzătoare pare să fie, n-ar fi de mirare să-l vedem deghizat precum Al. Ioan Cuza, în căutarea lui Moș Roată în variantă modernă.

Cu certitudine că președintele a avut ceva în cap când a invitat societatea civilă la Cotroceni. Niște criterii de valori după care unii au ajuns să stea la aceeași masă cu el, iar alții nu. E greu să alegi din 5.000 de mail-uri pe cele mai reprezentative. Cum ar fi, de exemplu, pe cel semnat de Liviu Mihaiu, al cărui nume este contestat vehement de către cunoscători, poate chiar mai contestat decât ar fi fost Salam sau Guță. Dar dacă a avut un plan, cum de s-a oprit taman la aceste persoane? Ce-o fi contat cel mai mult în alegerea făcută? Popularitatea acestora, scandarea numelui în stradă ori scrisorile de recomandare primite de la anumiți politicieni? Ar fi interesant de știut măcar o parte din aceste răspunsuri, deoarece este ciudat acest mod de a face politică.

Personal, cred că este un joc de-a șoarecele și pisica. Că Iohannis se folosește de Stradă pentru a forța alegerile anticipate. E posibil să fi intrat un rahat cât casa, iar acuma trage de timp. Sau, poate nu o fi așa. Poate așa-i place lui să le arate politicienilor cine este jupânul. Cine face cărțile la ora asta în România. Un joc pervers de care președintele se folosește, în lipsa nu a unui lider autentic, ci a unui simplu conducător recunoscut de protestatari. Vrea să le arate celor din Stradă că le pasă de ei, că au în el un prieten. Cel puțin așa pare mesajul pe care vrea să-l transmită în aceste zile.

Până când se va desprinde un astfel din mulțimea eterogenă, Iohannis va continua să ne impresioneze cu aceeași față chinuită de grimase și  cu vorbele lui scurte, mult prea scurte pentru ca oamenii din Stradă să poată înțelege ceva.