Articol

Românii au învăţat, sau ar fi trebuit să înveţe, că securitatea – personală şi naţională – reprezintă cheia de boltă a libertăţii şi prosperităţii. Securitatea nu e ieftină, deloc, şi cine şi-a imaginat că intrînd în NATO – după o campanie sentimentală a ProTV, dacă vă mai amintiţi, care a convins publicul larg de necesitatea aderării la Alianţa Atlanticului de Nord – va veni John Rambo să apere toţi beţivii aflaţi la crîşmele din sat, s-a înşelat amarnic.

România a cheltuit peste 3 miliarde de lei cu finanţarea participării militarilor români la misiunile din Afghanistan şi Iraq. Este vorba de contribuţia României la sistemul de apărare colectivă, în cadrul NATO.

Din păcate, nu am intrat în NATO doar cu ARMATA. Şi Poliţa, şi Jandarmii, şi Pompierii se află sub aceeaşi umbrelă. Cu toate acestea, încă se mai găsesc indivizi mioritici care aşteaptă ca POMPIERII să le scoată apa din curţi, la inundaţii, să le dea zăpada din faţa casei, iarna, să nu le ude mobila cînd le ia casa foc şi să ia bătaie de bună-voie atunci cînd PARAMEDICII încearcă să salveze vreun ţigan bătut de şleahtă. Mai avem de umblat la mentalitate. Singuri, prin auto-educaţie, sau ajutaţi, uneori contondent, de organele statului! 

În perioada 2002-2018, România a participat în misiunile din teatrele de operaţii din Afghanistan şi Iraq cu 38.796 de militari: Afghanistan – 30.331 şi Iraq – 8.465.

Această participare a României la diverse misiuni în teatre de operaţii este considerată aportul nostru la buna funcţionare a NATO. Cu rezultate excelente! Nu mai trebuie să reiau că militarii români reprezintă exemple de profesionalism şi pregătire, că partenerii americani – în special! - solicită cooperarea trupelor române care sînt tratate de la egal la egal. În Afghanistan, de exemplu, România are de mai multă vreme desfăşurate şi Forţele pentru Operaţii Speciale (FOS) componentă extrem de apreciată de aliaţii americani, germani sau britanici alături de care militarii români luptă umăr la umăr.

Ce primim în schimbul acestui efort uman exemplar? România primeşte, de exemplu, protecţia scutului de la Deveselu, prezenţa militară americană de la Baza Mihail Kogălniceanu, misiunile de poliţie aeriană întărită din partea unor parteneri cum ar fi Marea Britanie sau Canada, existenţa la noi în ţară a unui comandament NATO de trei stele, dar şi desele incursiuni ale US Navy în Marea Neagră. 

În ceea ce priveşte Jandarmeria, politici dubioase, care îmi scapă, au retras această armă din misiunile externe, acolo unde s-au dovedit, la fel, deosebit de apreciaţi!

Poliţia se confruntă cu probleme de securitate internă. Nu externă! Dar, poate mai grave decît colegii lor. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Justiţiei în perioada 19 octombrie 2017 - 23 noiembrie 2018, au fost eliberaţi în baza recursului compensatoriu peste 10.000 de deţinuţi. Dintre aceştia, 649 au revenit deja în închisori, comiţînd 188 de crime, violuri şi tîlhării. Sîmbătă, un tînăr de 25 de ani a fost ucis în faţa unui bar din Mediaş, iar din cei trei suspecţi reţinuţi pentru omor doi sînt eliberaţi în baza recursului compensatoriu. Nici măcar UNA dintre victime nu este om politic!

În loc de concluzie, întrebare: ce pot face armata, poliţia, jandarmeria, pompierii, atunci cînd principala ameninţare la adresa securităţii naţionale – şi individuale – o reprezintă propria clasă politică?