Articol

Primele amintiri despre Ziua Femeii le am din şcoală, din clasele primare, când, de fapt, ni se spunea că este Ziua Mamei. Atunci, învăţătoarea ne punea să desenăm felicitări cu ghiocei, toporaşi, zambile şi mâţişori, şi cu urarea de „La mulţi ani!” Desigur, mai scriam şi „8 Martie” şi „Ziua Mamei!” Eu eram cel mai talentat la desen din clasă, aşa că, în primii ani, mai desenam şi Soarele, dealuri cu pomi şi o casă. Aceasta mi-a atras admiraţia învăţătoarei, dar şi a colegilor, care se mirau cât de frumos ornamentez eu felicitarea. Pe atunci am făcut şi primii bani din talentul meu, fiindcă unui coleg nu-i ieşeau de loc florile, aşa că m-a rugat să-i desenez eu felicitarea promiţându-mi 3 lei. Colegul a fost mulţumit de desen, aşa că am câştigat primii bani din viaţă. Bani pe care nu i-am declarat acasă, ci i-am cheltuit pe un cocoşel roşu de zahăr ars şi un langoş. Atunci mi-a părut rău că nu este 8 Martie decât o dată pe an! Iniţial, nu eram foarte încântat de 8 Martie. În schimb îmi plăcea 1 Martie, Ziua Mărţişorului, pentru că atunci, aveam ocazia să îmi arăt dragostea faţă de fetele din clasă, oferindu-le mărţişoare. Iubeam cam cât trei deodată, dar, întotdeauna, pe una o iubeam cel mai tare. Ei îi dădeam mărţişorul cel mai frumos.

Mai departe era şi ceva cu uzine şi iar albine, ceva despre motoare şi clasa muncitoare.

Poezia aceasta mi-a permis să văd şi eu, pentru prima dată, o altă ţară. Şi, înainte de a pleca, ne-au adunat pe toţi poeţii din toate şcolile Reşiţei şi un activist ne-a explicat cum să ne comportăm, să nu ne facem ţara de ruşine. Şi, printre altele, ne-a spus că în Iugosalvia, la chioşcuri, se vând şi reviste deocheate, cu femei goale. Nu cumva să cumpărăm vreo revistă din aceea, căci pentru pionieri nu se cade. Nu sunt pentru vârsta noastră. O să avem ocazia toată viaţa să vedem femei goale, de o să ne săturăm de ele! Oaaau, ce bine!, m-am gândit eu cu încântare. Şi, bineînţeles, primul lucru pe care l-am făcut la Pancevo, a fost să merg glonţ la un chioşc de ziare şi să cumpăr o revistă cu femei goale, „Eva” îi zicea, parcă. Când am revenit acasă, am ascuns revista în pod. Revista m-a ajutat, cred, să desenez femei. Le desenam mai întâi dezbrăcate, apoi le îmbrăcam. Aşa că, la următorul 8 Martie, am desenat nişte felicitări cu nişte mame foarte sexy, pe care le-am dat colegilor pe un măr, o revistă, un breloc, pe fotografii cu artiste din Italia: Claudia Cardinale, Sara Montiel, Gigliola Cinquetti. Femei frumoase pe care toţi elevii le doream în colecţia cu fotografii. Colegul care mi-a dat-o pe Claudia Cardinale mi-a spus că a dormit cu ea sub pernă şi a visat un film cu femei! Sigur că am încercat şi eu. Nu mai ştiu dacă experimentul a reuşit, dar, de atunci, am avut multe vise frumoase cu femei. Vise cu femei frumoase.  Şi nu numai de 8 Martie.