Articol

Căldură mare, monşer! E cod roşu de caniculă la Guvern, tocmai se cern prin sita politică miniştrii care vor fi capabili să respecte la milimetru măreţul plan de guvernare, trasat de Liviu Dragnea încă din campania electorală. Practic, e nevoie de miniştri ascultători, care să urmărească cu degetul pe hârtie fiecare punct, fiecare linie, din plan şi să-l pună în aplicare. Nu e nevoie de viraje bruşte, de schimbări de altitudine, de picaje, de lupinguri. Practic, România va fi pusă pe pilot automat şi va merge lin, de la sine, urmărind indicaţiile preţioase.

Aşa ni se spune, aşa ni s-a spus şi când s-a început debarcarea Guvernului Grindeanu; n-a respectat dom’le indicaţiile! Nu ştie! În plus, i-a împiedicat şi pe ceilalţi miniştri din echipaj să-şi facă treaba. Cum voia unul să şteargă un hublou, să dea cu mopul ori cu deodorant prin WC, le dădea Grindeanu peste mână. S-a adunat prafu’ de două degete peste programul de guvernare, încât nu se mai vedea direcţia! Aceasta a fost intoxicarea.

În realitate, planul era pus în aplicare, dar economia începuse să dea rateuri, cheltuielile au crescut, colectarea banilor se făcea tot mai prost, veniturile estimate, conform planului, nu s-au materializat şi circuitul banilor în economie s-a gripat. Instituţiile şi firmele de stat au acumulat din ce în ce mai multe datorii şi nu-şi plăteau decât salariile. Guvernul însuşi nu mai avea bani de unde să pompeze în economie. Până la o anumită dimensiune, datoriile puteau fi ascunse sub formula întârzierii de plată. Dar, după trei luni erau deja datorii cronice, greu sau imposibil de recuperat. Ministrul finanţelor a dat semnalul. Nu mai merge, ceva scârţâie, trebuie amânate următoarele măriri de salarii promise. Deja, profesorii începuseră să se mişte, au făcut primele proteste timide de stradă. Acesta a fost momentul în care Dragnea şi-a dat seama că trebuie să facă un gest care să motiveze cumva eşecul şi să-l absolve pe el de răspundere. Trebuia găsit un vinovat şi sacrificat în piaţa publică, pentru liniştirea poporului. În mod normal, conform disciplinei de partid, sacrificiul trebuia făcut cu acordul lui Grindeanu. Era, de fapt, un sacrificiu de paradă, în care doar numele îi era terfelit, în rest nu păţea nimic, dimpotrivă, primea un post călduţ şi bine plătit. Iaca, nu a mers, pentru că Grindeanu s-a îmbăţoşat contra. Posibil să fi vrut să scoată adevărul la suprafaţă. Foarte greu de făcut, în condiţiile în care nu trebuia să rănească sensibilităţile pesediste. Vorbea în numele partidului, Partidul e bun, e drept, e mare, şi planul lui Dragnea e bun, numai că Dragnea e un tiran care face greşeli. Pe urmă, dacă ar fi câştigat bătălia cu Dragnea, cu siguranţă era nevoit să facă multe reforme.

Situaţia nu e nouă în istorie, doar că e la dimensiune relativ modestă. La scară mai mare, în Uniunea Sovietică, şi Gorbaciov a spus că e comunist, că vine în numele Partidului Comunist, ca să prindă puterea. Pe urmă a virat spre capitalism şi economie de piaţă, cu ceva urme de democraţie. La fel, şi Mesia, ca să fie acceptat cu ideile sale, a zis că vine şi vorbeşte în numele Tatălui, dar ulterior a răsturnat Vechiul Testament cu susul în jos. Sigur, Tatăl, ajutat de vechii preoţi, l-a eliminat, căci schimba vechile rânduieli, dar Fiul a devenit martir şi ideile lui s-au perpretuat.

Problema lui Grindeanu e că, deşi simbolic a fost martirizat, n-a apucat să propovăduiască nimic din ideile sale. Aşa că nu poate deveni un profet, ci rămâne un simplu revoltat eliminat de sistem. Aceasta e problema lui. Dacă mai are suflu şi energie, cine ştie, poate să mai revină. Problema noastră, a călătorilor plătitori de bilet, e că echipajul de zbor este schimbat din mers. Comandantul şi aghiotanţii lui au primit aceelaşi instrucţiuni care nu le folosesc la nimic, pentru că nu mai e combustibil! Aşa că, presupun, urmează cât de curând o aterizare forţată.

Apropo, cele mai multe instituţii de stat din Caraş-Severin nu şi-au plătit gazul, curentul, telefonul. Întreb şi eu din curiozitate cetăţenească: nu ştiţi, Consiliul Judeţean mai are bani de gaz? Întreb şi eu ca prostu’, căci oricum e caniculă şi vin concediile. Dar rămâne întrebarea pentru la toamnă.