Articol

Un înţelept spunea, dacă ai de ales între a fi bun şi a fi corect, alege să fii bun. Şi eu sunt de acord cu înţeleptul. Dar, ce înseamnă să fii bun, de exemplu, când o liotă de copii de ţigani te împresoară şi-ţi cer bani? Ei îţi cer bani pentru că în spatele lor nişte oameni răi, nişte ticăloşi, îi pun să cerşească, pentru ca ei să profite. Îi exploatează pe aceşti copii şi-ţi exploatează şi bunătatea.

Cu toţii am trecut prin  astfel de experienţe. Când am păţit aşa ceva, am încercat să fiu bun, cumpărându-le un langoş, un covrig, o ciocolată. Cei mai mulţi au refuzat langoşul. L-au refuzat pentru că aşa erau dresaţi şi, foarte probabil, dacă acceptau, ar fi fost pedepsiţi, bătuţi de oamenii răi. De cele mai multe ori, părinţii lor. Atunci, nu le-am mai dat nimic. Deci, în pasul doi, am acţionat conform unui raţionament logic, nu conform celui sentimental care te îndeamnă să fii bun, să dai ceea ce ţi se cere. În ideea că, făcând ceea ce pare bun, de fapt, încurajez răutatea. Răutatea profitorilor.

Acum, Europei i se cerşeşte mila pentru a ajuta hoarde de refugiaţi. Situaţia lor este, evident, dramatică. Pentru mulţi a devenit tragică, pentru că exodul spre o lume mai bună i-a dus spre moarte. Deşi nu este legal să acceptăm în Europa oameni care au forţat graniţele, cred că nu putem gândi altfel decât în ideea că trebuie să fim buni şi să-i ajutăm. Cu riscul de a experimenta pe pielea noastră efectul butadei: pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Nu cred că putem pune tunurile pe ei. Primul impuls, acela de a fi bun, trebuie să ne determine să găsim căi de a-i ajuta. Deci, trebuie să le întindem langoşul acela de care au nevoie. Şi adăpostul. Dar, în paralel, trebuie să impunem acel ceva care a construit Europa. Adevărul e că Europa şi bunăstarea ei (vorbesc de bunăstare comparativ cu statele sărace africane şi orientale) nu s-a fondat pe bunătate, ci, în primul rând pe supremaţia legii. Stabilim legi şi le respectăm. Aceasta trebuie să li se impună şi refugiaţilor. Fie că le convine, fie că nu.

Refugiaţii sunt aici, în Europa, aceasta este o realitate. Dacă statele europene nu vor ajunge la un consens în ce priveşte distribuirea responsabilităţii (aşadar, distribuirea refugiaţilor), şi fiecare stat va acţiona în mod egoist, în sensul că cine are refugiaţi să se descurce, nouă nu ne trebuie!, atunci Europa se va destrăma. Şi va începe o nouă epocă de confruntare între interesele fiecărui stat în parte. Din punctul meu de vedere, criza refugiaţilor este prima mare încercare de care se loveşte proiectul european. Dacă îl rezolvă în mod relativ unitar, Europa va supravieţui. Dacă, nu, înseamnă că Europa nu este decât un concept geografic şi nici într-un caz unul statal. De aceea, cred că România va trebui să îşi ia porţia sa de refugiaţi. Cu problemele adiacente cu tot. Şi România, şi Ungaria, şi Cehia şi toate celelalte. Dacă nu, adio, Europa!