Fără păduri, petrol, fabrici şi uzine am rămas de mult. Au venit unii şi au zis că industria noastră nu este decât un morman de fiare vechi şi hârşti, de nu a mai rămas nimic din ea. Alţii, că noi nu avem tehnologia adecvată pentru exploatarea pădurilor, drept pentru care au băgat utilajele lor mari cât casa şi au culcat totul la pământ. Acum, o altă belea pe capul poporului: pesta porcească.
Peste 500.000 de porci au fost ucişi şi incineraţi în câteva săptămâni, alte sute mii îşi aşteaptă sfârşitul, ceea ce fac din 2018 cel mai negru an din istoria României în materie de boală porcească. Fermierii arată cu degetul spre instituţiile statului că omoară porcii de-a valma, ţăranii care mai cresc animale plâng că nu vor avea ce tăia la Crăciun, iar cei de la DSV execută orbeşte ordinul, incapabili să facă diferenţa între porcii bolnavi şi cei sănătoşi. Amatorii de scenarii cred că este vorba de o execuţie în masă îndreptată nu împotriva porcilor, ci a României care încă mai mişcă pe această piaţă a cărnii. Nimic nu este exclus, dacă ţinem seama de importurile de legume din Turcia, Italia sau Bulgaria în timp ce roşiile noastre se strică în câmp sau pe marginea drumului, acolo unde au ajuns ţăranii să le vândă.
Şi unii, şi alţii se tem că se vor alege cu praful de pe tobă, la fel cum s-a întâmplat şi în alte dăţi. Nu ar fi exclus, banii pentru despăgubirea proprietarilor sunt mulţi şi vor fi şi mai mulţi cu fiecare zi ce trece, visteria e goală, caz în care nu vor întârzia să apară explicaţiile de tot felul. Unde mai pui că vine iarna, apar alte probleme, rectificări bugetare, dispute în parlament, remanieri în guvern şi câte şi mai câte motive care îl vor face pe amărâtul de ţăran din Brăila, Satu Mare, Buzău ori Tulcea să renunţe să mai crească porci, spre bucuria altor porci ajunşi să prospere zi de zi, an de an.
RSS Feed