Articol

Ieri am fost în Cheile Nerei cu Marian, un bun amic, cu care mă ştiu de pe vremurile în care la Reşiţa duduiau cuptoarele Siemens-Martin şi Furnalele înalte. Am străbătut cheile pe la tunelurile romane, până la Sasca Română, şi ne-am întors la locul de pornire, Podul Bei, peste un deal superb, care oferă o deschidere uluitoare asupra Munţilor Aninei. Dealul, după ce că e frumos, verde şi prietenos, mai are şi un nume interesant: Dealul Cărăulii, care cărăulă este denumirea arhaică a unui străjer din armată. Posibil ca, pe acolo, caraulele patrulau să vegheze zona, în caz că dădeau turcii. Fooarte frumos, reconfortant şi tonifiant peisaj. Spre deosebire de Cheile Nerei, unde era plin de turişti, pe Dealul Cărăulii, eram numai eu şi colegul meu de drumeţie, o căprioară, un şoim, gâze, furnici, albine. Liniştitor. Ne-am întors la bază, la Podu Bei, relaxaţi şi cu chef de vorbă, de povestit. La Podul Bei, era plin de autoturisme din multe judeţe ale ţării. Le-am zâmbit, mulţumiţi că, uite, turismul duduie în Munţii Aninei, şi am pornit pe drumul de întoarcere spre Reşiţa, prin Socolari, Ilidia, Ciclova Română şi Oraviţa. Io, pe scaunul din dreapta şoferului, fiindcă nu conduc din principiu, că n-am carnet şi nici maşină.

Abia ne-am depărtat la vreo 200 de metri de Podul Bei, când am zărit o maşină trasă pe marginea drumului şi lângă maşină, două fete şi doi băieţi. Cam la douăzeci şi ceva de ani, poate 25. Iar unul dintre băieţi ne făcea semne energice cu mâna, să oprim. Ce s-a întâmplat? S-a rupt cureaua de la distribuţie şi s-a rupt şi pinionul de antrenare. Cam aşa ceva am auzit, sper să nu greşesc. Ar vrea să ajungă mai sus, pe un deal, unde să aibă semnal la telefon, să vadă, cumva, să ceară ajutoare. Nasol, azi e sâmbătă, mâine, duminică, greu de găsit piese, greu de reparat maşina undeva. De unde sunteţi? Au zis că-s de la Suceava, dar, momentan, locuiesc în Bucureşti, tocmai au început „un job nou în IT”. Bravo, băieţi! Şi cu ce ocazie în Cheile Nerei - Beuşniţa? Păi, au auzit de frumuseţea locurilor, au minivacanţa de Ziua Copilului şi s-au gândit să scoată zânele la plimbare. Adevărul e că fetele erau frumoase. Iar băieţii, ca băieţii.

Una peste alta, ar dori să repare maşina, că de tractat până la Bucureşti îi ia drequ cât ar avea de plătit. Bine, zice Marian. Pot să iau doi dintre voi în maşină, să vă duc până găsiţi semnal la telefon. Să iau patru nu pot, mai ales că şi drumul e plin de gropi, zise Marian, care e originar din Dolj. Da, am observat zice unul dintre suceveni. În sfârşit, s-au vorbit, au discutat şi, în maşină au urcat Alexandru cu Ana-Maria. Cuminţi, supăraţi, politicoşi.

Ajungem pe dealul cu semnal, şi pune amicul Marian mâna pe telefon şi întreabă în stânga, întreabă în dreapta, până găseşte o firmă de tractări din Reşiţa, cu care discută problema şi cheamă platforma de tractare la Podul Bei. Şi, surpriză, platforma a fost de acord, că se şi cunoştea cu Marian. Dar, ca să nu aştepte moldovenii Ana-Maria şi Alexandru prin pădure, i-am dus pe tineri până la Oraviţa, unde urmau să se întâlnească cu platforma. Nu mai ştiau cum să-i mulţumească lui Marian, mai ales că le-a făcut rost şi de o maşină de închiriat, ca să se poată plimba prin judeţ până luni, când li se repară autoturismul. După noi, au ajuns la Oraviţa şi ceilalţi doi tineri, băiat şi fată, tot cu autostopul. Toţi patru erau extrem de încântaţi că ce oameni buni şi săritori sunt în Caraş-Severin! Păcat că-s drumurile proaste! În rest, peisajele sunt minunate şi oamenii sunt incredibil de buni, au zis moldovenii.