Articol

După foarte mult timp, în Caraș-Severin procentul de promovabilitate la examenul de bacalaureat, sesiunea august, este superior mediei înregistrată la nivel național, care a fost de 27%. E drept, nu cu mult, cu trei procente și ceva, dar este un semn bun, dacă nu o fi cumva o întâmplare. Trei procente și ceva înseamnă că suntem mai buni decât alții din țara asta. Mai deștepți sau mai harnici. Până acum, elevii noștri care se prezentau la BAC erau mereu în urma celor din alte județe. Și nu pentru că ar fi fost mai proști decît alții, ci pentru că nu păreau interesați de un astfel de examen. Facultatea nu mai reprezintă un deziderat, așa cum a fost pentru părinții lor adepți ai principiului „ai carte, ai parte“, ci mai degrabă o pierdere de timp.

Gândurile lor nu stau la școală, dar nici la muncă. Din acest punct de vedere sunt tot mai mulți tinerii care refuză să lucreze motivând că „pentru banii ăia, nici nu mă dau jos din pat“. Băieții preferă să facă un ban din pariuri, jocuri de noroc sau dintr-o afacere cu o mașină adusă din Germania, iar fetele sunt tot mai mult atrase de mirajul banilor câștigați la îngrijit de bătrâni în Austria și Germania. Tinerii s-au emancipat, puțini sunt dispuși să muncească, să le sar capacele cum se spune, pentru 1.000 de lei pe lună, în condițiile în care cheltuielile  dintr-un singur weekend se apropie de această sumă. Și nu puțini sunt aceia care gândesc așa, care trăiesc din economiile părinților și chiar din amărâta de pensie a bunicilor, adepții zicalei: „Măcar lui să-i meargă bine, dacă eu nu am avut parte de distracție“.

Lumea e într-o continuă schimbare, tinerii sunt cei care dau tonul, sunt primii care iau pulsul noutăților occidentale și, firesc, de la ei ar trebui să pornească schimbarea. Așteptările sunt mari, rezultatele întârzie să apară, mai mult teorie, decât fapte, satisfacții puține, așa cum este cu rezultatul la sesiunea din toamnă a bacalaureatului. Dacă e să ne luăm după aceste trei procente și ceva peste media pe țară, am fi tentați să credem că ceva s-a schimbat în mentalitatea tinerilor care au susținut examenul. Înclin să cred că nu e așa, că ne amăgim singuri, la fel cum o fac bunicii care își îndeamnă nepoții să meargă la biserică, să se roage la Doamne-Doamne înaintea unui examen important, chiar dacă odraslele lor n-au deschis nici măcar cartea să vadă despre ce e vorba.