Iosif Armaş, milionarul de carton, îmi datorează 8.700 de lei. Nu, nu i-am împrumutat aceşti bani. Am în schimb o hotărâre judecătorească din 2008, care nici până acum n-a fost pusă în aplicare. Pe scurt, patronul meu de la acea vreme, Iancu Simion-Simi, mă concediase de la Sud Vestul, ziar pe care, culmea, tot eu, împreună cu doi colegi, il vândusem. Instanţa mi-a dat dreptate, considerând măsura ca fiind una abuzivă, şi a decis reangajarea mea, cu plata retroactivă a drepturilor salariale. Între timp Simi de la Glimboca (de acolo era Iancu Simion căruia i se spunea şi împăratul) a vândut ziarul unui alt Simi celebru, Iosif Armaş, deputat şi patron peste Băile Herculane. Sigur, nu mi-a dat nici până azi banii şi nici nu m-a angajat înapoi, dar nici eu nu am insistat. În schimb, Armaş mi-a aruncat o vorbă la telefon pe care nu aveam cum să o uit: „Ce dracu, dom’le, doar n-o fi vreo sumă. O să-ţi dau banii, stai liniştit!”
Pentru unii, care îl ştiau între cei mai bogaţi români de la acea vreme, cu siguranţă că vorbele însemnau mult. Doar era cuvântul dat de un milionar din Top Forbes România. Pentru mine, însă, lucrurile nu stăteau aşa. Ştiam că băncile puseseră sechestru pe hotelurile primite la privatizare, că teşchereaua se golise, că vremurile de glorie începuseră să apună, că se pregătea să stingă lumina şi să tragă uşa după el la plecarea din Hercules SA, societatea cu care ruinase staţiunea. Şi mai ştiam că plângerile profesorului Ilie Cristescu despre matrapazlâcurile acestuia curgeau întruna la poliţie, Parchet şi alte instituţii ale statului de drept.
Au trecut nouă ani de atunci. Între timp, Simi de la Oţelu Roşu a stat la Popa Şapcă vreo doi ani, iar Simi de la Băile Herculane s-a obişnuit cu mascaţii şi procurorii lângă el. Doar eu am rămas ce am fost şi atunci, să scriu despre ei şi alţii de teapa lor care se băteau cu pumnul în piept, conform zicalei din Banat, "Cine mi-s eu f... în cur!".
Ieri, Iosif Armaş a fost adus din nou la Parchet. Nu mai e nici politician celebru ori om de faceri şi nici măcar paznic de hotel loc de unde, cu anii în urmă, plecase să caute iluzoria glorie. Ca şi altădată, poza în inculpat, într-un dosar în care oamenii legii speră să mai recupereze ceva din imensul prejudiciu creat staţiunii Băile Herculane. La fel cum mă asigura în urmă cu nouă ani, a venit şi rândul meu să-l încurajez sincer şi amical: „Ce dracu dom’le, la câte sute de milioane de euro ţi-au trecut prin mână, ce sunt 10-15 milioane despre care vorbesc procurorii? Dă-le banii şi scapi de puşcărie. Cu ani mai puţini, bineînţeles”.
RSS Feed