Articol

Vineri, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a împlinit un secol de serviciu credincios în slujba societății românești. La mulţi ani, UZPR! La mulţi ani celor ce slujesc, cu pasiune, curaj şi devotament această profesie! Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este o asociatie profesională apolitică de utilitate publică, din rîndurile ei au făcut parte, de-a lungul vremii, nume cunoscute precum Ion Minulescu,Cezar Petrescu, Ion Pas sau Pamfil Şeicaru. Astăzi sînt afiliaţi la Uniune jurnalişti de la cele mai importante canale de informare în masă, publice şi private, din presa militară , de la publicaţii din diaspora.

Lupta cu condeiul în mînă a marilor personalități ale presei a fost evocată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști. Domeniul jurnalisticii este unul de cultură şi nu se poate scrie istoria României moderne fără istoria presei, a subliniat acad. Răzvan Theodorescu, vineri, la evenimentul aniversar consacrat sărbătoririi a 100 de ani de la înfiinţarea Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR).

„Domeniul jurnalisticii reprezintă cultură şi creaţie. Şi am scris cu asupra de măsură. Dumneavoastră reprezentaţi această cultură. Nu se poate scrie istoria României moderne fără istoria presei. Şi nu se poate scrie, chiar pentru perioada comunistă, nu se poate scrie ceva despre acel moment al liberalismului din epoca totalitară, fără presa culturală, care era de cel mai mare nivel. Eu, ca istoric, vă spun că reprezentaţi o parte de istorie, de istorie contemporană şi este suficient acest lucru ca să fiţi consideraţi o breaslă de cel mai înalt respect", a spus Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române.

Acad. Eugen Simion a atras atenţia asupra responsabilităţii jurnalistului într-o lume în care gazeta pe hîrtie moare.

Asist cu mare tristeţe la agonia gazetelor de hîrtie, sau pe hîrtie. E un gen care moare, ceea ce mă umple de multă tristeţe. Pentru că, odată cu gazeta pe care o cumpărai de dimineaţă, cînd te sculai şi voiai să vezi cum este lumea - sigur că avem televiziuni -, mai ales că între cele două războaie marile gazete erau şi mari gazete literare. Marii noştri critici de atunci - Călinescu, Cioculescu, Streinu, Pompiliu Constantinescu - scriau la gazete şi în fiecare săptămînă erau pagini dedicate literaturii. (...) Ei, a dispărut, din păcate, acest obicei. (...) Cînd pronunţi cuvîntul naţiune astăzi, imediat eşti băgat într-o anumită categorie. Nu trebuie să vă speriaţi. Nu e adevărat. Noi trebuie să fim nişte români europeni", a reiterat Simion.

La rândul său, preşedintele UZPR, Doru Dinu Glăvan, le-a transmis ziariştilor prezenţi - printre care Octavian Andronic, Horia Alexandrescu, Ştefan Mitroi, Sorin Roşca Stănescu, Alexandru Mironov, Dumitru Graur, Corneliu Vlad, Sergiu Andon, Claudia Nicolae etc - să considere evenimentul aniversar "un semn de colaborare şi frăţietate".

"Nu se poate fără presă şi nu se va putea fără presă. Lansăm acest apel de a fi pe cît posibil împreună. Putem să ne cunoaştem, putem să ne transmitem idei, stări, sentimente şi cred că lumea va fi mai bună dacă va înţelege că oamenii din presă, peste proiectele pe care le au în cadrul trusturilor - care pot să aibă conotaţie politică, economică socială -, se pot întîlni ca oameni înţelepţi ai acestei naţiuni. Să sperăm că toţi lucrătorii din presă vor tinde să fie asemenea oameni pricepuţi, destoinici în a percepe fenomenul naţional pe care trebuie să-l servească. Sper într-o presă care să aducă, într-adevăr, servicii comunităţi noastre", a spus Glăvan.

„Această aniversare îndeamnă în primul rând la o reflecţie asupra condiţiei ziaristului astăzi şi asupra posibilităţilor sale de a rămâne independent şi onest faţă de meserie din două puncte de vedere. Categoria de ziarişti a ajuns una foarte vulnerabilă, inclusiv din cauza concurenţei cu alte mijloace de comunicare inter-umană: internetul cu toate formele lui de socializare şi de comunicare", a declarat ziaristul Corneliu Vlad, fost corespondent de război în Coreea!

Eminescu este peren. Jurnaliștii trebuie să încalce coduri de etică să poată trăi. Condiția jurnalistului, se deteriorează în fiecare zi, iar libertatea de exprimare devine un moft în conștiința puterii politice.

Jurnalismul era pe vremuri o profesie, în care cei ce-o practicau aveau un statut similar cu avocații sau cu medicii. În zilele noastre, toata lumea crede că pentru fi jurnalist sînt suficiente o tastatura, un corector ortografic și… atitudine. Un val de mediocritate a distrus profesia. Acest fapt a afectat calitatea produsului final. Publicul trebuie să înțeleagă că jurnalismul este un bun public, că este una dintre pietrele de temelie ale democrației, indiferent ce gîndesc mai-marii zilei despre ei!

Astăzi, jurnalistul român e prea ocupat să supraviețuiască. El face ȘI ALTCEVA pentru a putea scrie! Poţi fi, însă, oricît de eminent ca eseist, reporter sau investigator, dar dacă principalul cîştig vine din altceva, nu eşti, de fapt, ziarist, ci doar faci şi presă! Jurnalistii trebuie să se angajeze în posturi non-jurnalistice pentru a putea fi în continuare jurnaliști. Un articol poate fi o bombă de presă, dar autorul sau nu are cu ce să-și plătească o apă minerală. Ba, mai mult, unii scot bani din bancă pentru a-și putea finanța documentările! O întreagă industrie s-a transformat în organizație caritabilă. Publicitatea devine “sponsorizare”, cumpărarea de spații media devine “donație”. După zile întregi de căciuleală și promisiuni finalizate cu închiderea telefonului în nas, sau cu un sms, în cel mai bun caz: ÎMI PARE RĂU!

Eminescu este peren. Astăzi, în România jurnaliștii sînt mai săraci decît acum zece ani!

La mulţi ani!