Articol

Se zice că într-un sat liniștit, dintr-o vale liniștită, între dealuri domoale și poieni fericite, echilibrul liniștit al lumii s-a rupt, când într-o familie onorabilă și... liniștită, fata cea frumoasă a familiei a rămas gravidă, total pe neanunțate și neașteptate. Necaz mare! Și e de la sine înțeles din ce cauză! Fiindcă, într-un sat liniștit și fericit, cum erau satele românești din secolul trecut, șansele fetei, care nu mai era fată, de a se mărita scădeau drastic. Morala colectivă nu permitea o astfel de încălcare a regulilor și sancționa drastic fetele care făceau copii din flori. Deși, iată cum tot înțelepciunea colectivă a dat un nume atât de poetic, de frumos, sărmanilor copii născuți din greșeala mamei(!), copii din flori! A mamei, da, căci băieții, din cât se aude și se povestește, nu greșeau niciodată în această privință.

Așadar, năcazu` cât casa! Dar, oare cum de s-a putut întâmpla?! Căci fata era cuminte, mai mereu acasă și supravegheată! Părinții erau atât de supărați, că nici n-au mai vorbit cu fata. Numai bunica, lamentându-se cu fața între palme, a întrebat-o pe a mică, frumoasă și cuminte: Doamne, cum ai făcut așa ceva?! Și a mică, a spus în apărarea ei, plângând cu lacrimi curate și nevinovate: Numai o dată am făcut, maică, și atunci în podu` șurii!

Am auzit povestea-povestioara aceasta, recent, de la o cunoștință din Ardeal. După cum bine se observă, e o poveste anecdotică, exemplară, și cu umor hâtru! Anecdota e construită cu mare rafinament, fiindcă, dincolo de naivitatea fetei, care a greșit „numai o dată”, răzbate greșeala ei cu intenție, fiindcă, altfel, ce mama dreq o căutat în podu` șurii?! Da, umorul poplar nu iartă! Am observat că, adesea, umorul și înțelepciunea populară nu arată vreo compasiune față de cel mic și necăjit care a greșit. Nu iartă nimic din „greșalele greșiților noștri”!

Asta este, se vede că Universul complotează și ne duce din greșeală în greșeală, în așa fel încât să-i cadă lui bine, chiar dacă nouă și morlei noastre nu ne convine! Poate că știe și el zicala: Deciziile proaste, fac poveștile bune!