Articol

Funcţionar public, şef prin instituţii bugetare, lider de partid, consilier local, Cătălin Bîcleşanu, domiciliat în Moldova Nouă, proaspăt bărbierit, parfumat şi cu alură atletică, e un bărbat de succes, care a traversat în costume elegante, de firmă, cenuşa tranziţiei. Până la un moment dat părea că mizeriile cotidiene nu l-au atins, nu au reuşit să-i păteze ori şifoneze stofa de calitate.

Ghinionul, karma sau horoscopul l-au făcut să se intersecteze cu un soţ care avea de angajat o nevastă. Era şi greu să nu se producă o astfel de intersecţie, fiindcă toţi avem de angajat o nevastă, un soţ, un copil, nepot sau fost coleg de bancă. Iar chestia cu depusul CV-ului pentru concurs  ne-a ieşit pe nas, ca o glumă proastă, din cauză că, în ultimii 25 de ani, să-ţi depui CV-ul pentru angajare, în spaţiul mioritic, echivalează cu a solicita un loc pe vapor, la clasa I, pe o foaie de hârtie introdusă într-o sticlă şi aruncată în ocean. Chestia asta cu CV-urile nu e pentru noi! Noi nu căutăm un loc de muncă, ci căutăm să ne angajeze „cineva”. Nu ştii pe cineva să mă angajeze? - aceasta este întrebarea! Fiindcă noi cunoaştem relativitatea concursurilor şi ne bazăm pe judecata personală (a noastră sau a „cunoştinţelor”), pe intuiţie, pe simpatie, pe compasiune şi empatie. Deci, ăsta e sistemul. Deci, era inevitabil. Deci, Bîcleşanu e şi el un fel de victimă a sistemului. Pentru că nu te aştepţi să fie „ascultat” chiar telefonul tău, chiar atunci când procedezi la o banală „intervenţie”. Dar, vorba lui Murphy, dacă există o şansă dintr-o mie să-ţi fie ascultat telefonul, nenorocirea chiar se întâmplă!

Bun, acuma, după ce l-am spălat pe Bîcleşanu, de zici că-i nou, să vedem cum e cu pedeapsa. Practic, Bîcleşanu nici n-a fost pedepsit. I s-a impus să muncească 60 de zile în folosul comunităţii. Iar, noi, încă de pe vremea lui Ceauşescu, ştim că munca nu-i pedeapsă, e o onoare! În special munca voluntară. Sau patriotică. Deci, lui Bîcleşanu i s-a dat ocazia să presteze cu onoare muncă patriotică în folosul comunităţii. Nenorocirea e că Bîcleşanu are domiciliul la Moldova Nouă, iar justiţia îi cere să presteze la Reşiţa. Nasol! E imposibil să presteze. Păi, cum? Să facă, zilnic, naveta la peste 100 de kilometri distanţă?! Dus-întors, fac peste 200 de kilometri. Nu. Eu zic, mai bine să renunţe la această onoare. Şi zic asta nu neapărat din cauza distanţei, ci pentru că, de când se dau astfel de soluţii în justiţie, nu am văzut niciun „onorabil” să presteze la spaţii verzi. Dar, niciunul! Deci, de ce să presteze Bîcleşanu?! Care, după ce că e băiat cu stofă, mai locuieşte şi departe!