Articol

Premierul Sorin Grindeanu a definit relaţia sa cu preşedintele PSD, Liviu Dragnea, prin termenul „coabitare”. În vorbirea uzuală, a coabita înseamnă a trăi împreună, a convieţui într-o relaţie de durată. În general, coabitările sunt considerate relaţii trainice. Însă, în domeniul politicii, coabitarea înseamnă cu totul altceva. Substantivul coabitare, în politică, defineşte o relaţie dintre părţi sensibil diferite sau foarte diferite, cum ar fi  coabitarea unui preşedinte de dreapta şi un guvern de stânga. Premierul Grindeanu ştie foarte bine acest lucru, pentru că a şi făcut trimitere la „coabitări” cunoscute din politica românească, cum ar fi preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta sau Băsescu-Tăriceanu.

Prin urmare, din declaraţia dată, consider că premierul Sorin Grindeanu a sugerat în mod diplomatic faptul că nu este pur şi simplu un instrument în mâinile lui Dragnea. Că nu este o „cârpă de şters pe jos”, cum susţin, în limbaj vulgar, adversarii săi politici. Este acesta un semn, mic dar sugestiv, că Grindeanu, din poziţia de prim-ministru, îşi va asuma şi puncte de vedere proprii. Deocamdată este doar un semnal că premierul ţine la imaginea sa de persoană. Adică, de persoană cu... personalitate. Părerea mea este că, inevitabil, această situaţie va genera şi conflicte. Conflictele pot să nu fie devastatoare pentru PSD, pot să rămână la nivelul unor contradicţii. Şi, vorba strămoşilor noştri, atât a celor comunişti, cât şi a celor capitalişti, contradicţiile sunt surse de progres. Acum, nu ştim dacă neapărat de progres, dar, de schimbare, cu siguranţă.

Dacă abilitatea politică a celor doi va fi mai mare decât orgoliile, contradicţiile pot fi chiar fertile. Din câte văd eu, Grindeanu nu pare un individ foarte orgolios. În schimb, Liviu Dragnea pare. Într-un fel, este şi de înţeles. Să fii recunoscut că ai condus partidul spre cea mai mare victorie în alegeri şi să fii nevoit să stai în linia a doua este frustrant. Dacă frustrările nu îl vor împinge pe Liviu Dragnea spre acte necugetate, PSD-ul va putea guverna lejer cel puţin 4 ani. Dar, frustrările sunt mai rele decât un cui în talpă sau decât durerile de dinţi. Nu ştim dacă Dragnea are probleme cu dinţii, dar frustrările s-au acumulat. Iar frustrările nu dispar decât atunci când orgoliile sunt satisfăcute. Oamenilor le-aş putea spune: pentru o viaţă sănătoasă, feriţi-vă de conflicte, orgolii şi frustrări. Dar, politicienilor nu. Pentru că acestea trei fac parte, mai mult sau mai puţin accentuat, din însăşi structura politicianului. Aşa că, din zona aceasta mă aştept la surprize.