Articol

Se spune că cine nu-și cunoaște istoria este condamnat să o repete. Este valabil nu doar în România de azi, ce este căzută în mîna tagmei jefuitorilor, dar și pentru Europa, continent pe care materia ISTORIE (e adevărat convențională!) este predată din ce în ce mai puțin! Scriam în editorialul din 1 august a.c. că Europa va fi creștină sau nu va fi deloc! Sigur, parafrazîndu-l pe André Malraux și controversatul său „Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. Las la o parte faptul că a fi religios nu este perfect echivalent cu a-l venera pe Dumnezeu, existînd şi alte moduri de a fi religios, dar citatul este destul de probabil apocrif. Adică fals! Afirmația referitoare la Europa nu este falsă, însă, privită din perspectivă istorică.

După 1000 de ani, identitatea creștină a Europei este pusă, din nou, sub semnul întrebării.

Să ne amintim. Măcinat de lupte interne, regatul vizigot se prăbuşise cu o extremă rapiditate sub atacurile începute de arabi în 711, odată cu invazia berberului Tarik. În şapte ani, aproape întreaga Peninsulă Iberică era cucerită şi organizată mai tîrziu sub forma califatului de Cordoba, cu excepţia regiunilor muntoase şi greu accesibile din nord, unde se menţinuseră mici state creştine, precum regatele Asturiilor, Leon şi Navarra. Unele succese în lupta împotriva maurilor au cauze externe, fiind legate de întemeierea de către Carol cel Mare a unei mărci de graniţă în nordul Cataloniei, transforrnată apoi în comitatul Barcelonei.

Secolul al XI-lea este şi martorul conturării ideii de război sfînt al creştinilor împotriva Islamului, care anunţă ideea de cruciadă. Papalitatea îi sprijină pe cavalerii de dincolo de munţi (franci, gasconi, burgunzi, poitevini) să participe la lupta cu arabii. Reconquista va fi reluată cu succes abia la sfîrşitul secolului al XV-lea, cînd, prin cucerirea emiratului Granadei, în 1492, de către regatele unite ale Castiliei şi Aragonului, se încheia recucerirea Peninsulei Iberice de către creştini.

Au trecut 1000 de ani și Europa este, din nou, sub asediul Islamului, iar urmașii francilor care au luptat împotriva semilunei fraternizează cu aceasta, sau se ascund în spatele acesteia slujind de fapt alte interese. Consiliul de Stat din Franța a decis că o cruce ridicată într-o piață publică încalcă principiul statului secular și, prin urmare, trebuie să fie dărîmată. Prin urmare, cea mai înaltă instanță administrativă franceză a decretat eliminarea crucii de pe un monument ridicat în 2006 în onoarea Sfântului Ioan Paul al II-lea la Ploermel, în Bretania. Statuia este acoperită de un arc mare din piatră, deasupra căruia se află o cruce.

Se pare însă că simbolul creştinismului, ușor de recunoscut, a deranjat sensibilitățile unor extremişti ai secularismului. Astfel, judecătorii Curţii Supreme din Franţa au decis să facă apel la legea privind separarea bisericii de stat din 1905, care interzice ridicarea de monumente religioase în locuri publice, cu excepția muzeelor, a cimitirelor și a lăcaşelor de cult. În 2015, Tribunalul din Rennesaveva a dispus îndepărtarea întregii statui.

În urma recursului, noua hotărîre a instanţei prevede ca statuia să rămînă, dar crucea nu!

În urmă cu 10 ani, în România, Ministerul Educaţiei a fost obligat sa ia măsuri pentru scoaterea simbolurilor religioase din școlile publice, conform unei decizii executorii a Curții de Apel București. Scandalul icoanelor a început în februarie 2005, la un liceu din Buzău. Atunci, profesorul Emil Moise a cerut Inspectoratului Școlar Buzău să dispună retragerea simbolurilor religioase din școlile publice, în afara orelor de religie. Profesorul considera că prezența icoanelor ortodoxe pe pereții sălilor de clasă ar reprezenta o discriminare față elevii de alte confesiuni sau pentru cei neafiliați confesional, asta într-o țară declarată CREȘTIN-ORTODOXĂ, care îl are ca patron pe Sf. Apostol Andrei. În urma refuzului venit din partea inspectoratului, Emil Moise s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), o instituție de tip NKVD!

Astăzi, o poză cu Catedrala Mitropolitană din Timișoara, fără cruce, a fost folosită de inițiatorii unei campanii privind conceptul de smart-city pentru a promova un eveniment numit Upgrade My City, care va avea loc la Timișoara. Parteneri în cadrul proiectului care are ca scop identificarea de soluții pentru îmbunătățirea calității vieții timișorenilor sînt, printre alții, și Consiliul Județean Timiș, Primăria Timișoara și Asociația Timișoara Capitala Culturală Europeană. Organizatorii evenimentului au transmis un comunicat de presă prin care susțin că nu au idee cine a modificat fotografiile și prin care susțin că se simt jigniți de acuzele aduse în spațiul public.

Incidentul nu este unul singular, cu cîteva luni în urmă lanțul de magazine Lidl procedînd la înlăturarea crucilor de pe mai multe biserici care apăreau pe o gamă de produse pentru a nu ofensa persoanele de o altă religie!

Aceste exemple se aseamănă izbitor cu distrugerea statuilor lui Budda din Bamiyan. Forțele talibane din Afghanistan au distrus în martie 2001 două statui vechi cu Buddha, catalogate ca idoli falși. Statuile au fost sculptate cu 1.500 de ani în urmă în stîncile din valea Bamiyan, într-un loc considerat patrimoniu Unesco.

Disprețuirea simbolurilor naționale și europene istorice duce la etnofobie. Etnofobia este o erezie – ne disprețuim propriul neam! Etnofobia este o boală cronică la români. Optimiştii spun, însă, că astfel de învolburări sociale sînt normale şi ciclice la nivelul societăţii. Constantin Argentoianu spunea, la vremea aceea, că TOŢI MOR DE GRIJA EUROPEI! UNII SÎNT FILO-GERMANI, ALŢII FILO-FRANCEZI, NICI UNUL NU E FILO-ROMÂN!!! Identic! Deci, încă o dovadă că istoria se repetă!