Articol

Faţă de afirmaţia din titlu, trebuie să fac o precizare, vara nu prea dorm noaptea. Răcoarea plăcută a serii mă mobilizează, mă cheamă la plimbare, fie pe asfalt, fie pe feisbuc. Altă dată mă cheamă să scriu poezii pe pagini albe (word doc.x), dar poeziile nu-mi prea ies, la urma-urmei, ziceam că sunt prozator. În plus de asta, poeziile n-au substanţă dacă nu eşti îndrăgostit. Bine zicea colegul meu, poetul Lorin Cimponeriu, un ciudat, dar care, cel puţin din acest punct de vedere, avea dreptate: fără îndrăgostire poezia nu există. De aceea, Lorin era mereu îndrăgostit. Ori îşi dădea silinţa. Îndrăgostit neapărat de o femeie, după cum, corect, ne îndeamnă natura, Cheloo de la Paraziţii, biserica şi extremiştii de dreapta. O-hoo! Paradoxală alăturare! Dar nu-i nimic, ca să ne simţim confortabil, în sinea şi firea noastră, n-avem decât să luăm de la fiecare, câte puţin, din ce ne convine.

Personal, sunt de acord cu partea că e nevoie de iubire, pentru ca poezia şi vara să aibă sens. Iată, alt poet, de fapt poetă, Liubiţa Raichici. Ea este îndrăgostită de Dumnezeu. E un Dumnezeu ortodox, chiar sârb, care le bate sârbilor cuie în palme şi în creştet, fie din prea multă dragoste, fie ca să-i încerce. Pe mulţi, am sesizat, îi enervează această iubire exacerbată, mistică, a Liubiţei. Pe mine nu. Văd că o ajută mult la poezie. Quod erat demonstrandum, iubirea face poezia adevărată. Iubirea şi suferinţa. Poţi trece peste suferinţă cu iubire, dar nici iubire fără suferinţă nu se poate. Iar suferinţa Liubiţei faţă de Dumnezeu şi încercările poporului sârb se dovedeşte că aveau, şi au, bază. Ştiam lucrul acesta, mai ales cu referire la sârbi, dar acum, declararea nevinovăţiei fostului preşedinte sârb Slobodan Milosevic, de către Tribunalul Internaţional de la Haga, arată, încă o dată, cât de curvă e istoria. Curvă în sens politic şi militar, zic, deoarece cu cele profesioniste sau amatoare, mânate fie de probleme economice, fie de hormoni, n-am nimic, cum nici Iisus Hristos n-avea. Adică ştia Iisus ce ştia, bărbaţii care merg la curve sunt cetăţeni onorabili, numai femeile sunt „pierdute”?! Nu e corect! Domnilor, să nu fim făţarnici!

Acuma, eu, care nu sunt capabil de iubiri abstracte, dar nici pe bani, aş opta pentru varianta Lorin. Degeaba îmi spun înţelepţii că prietenia... Minunată-i prietenia, o dragoste mai găseşti, dar un prieten greu, destinul iubirilor adevărate e să se transforme în prietenie... O fi, nu zic nu, sunt minunate terasele de vară cu prietenii! Cu prietenii construieşti piramide, construieşti avioane, pleci la luptă, dobori avioane! Dar pentru ce? Dar seara, noaptea, dar poezia, dar îmbrăţişările, atingerile piele pe piele, gustul dulce-sărat al iubirii, lumina din ochi, lacrima, râsul prostesc, dar insomniile, care dau sens unui anotimp, unei vieţi?! Numai iubirea-îndrăgostirea le dau.

Mai trebuie să fac o mărturisire. Vara nu prea dorm noaptea, fiindcă mă ia cu somn după-amiază. Şi dorm. Nu neapărat de căldură. Dar observ că sinele meu vrea să se protejeze de terorişti, de islamişti, de lovituri de stat, de confruntări militare şi politice, de părerea strategilor şi analiştilor care mă ameninţă cu un nou război. Şi, atunci, mă retrag în dormitor, unde, deocamdată, teroriştii şi analiştii nu au pătruns. Am avut inspiraţia să las televizorul şi calculatorul în sufragerie. În dormitor, recunosc, îmi iau telefonul şi-l pun pe vibraţii. Poate mă sună ea! Nu mă sună. Deci, dorm. În schimb, nu prea dorm noaptea.